Shining Life

Subject: Shining Life Fri Mar 18, 2011 11:09 pm

Capitolul 1 Partea 1
"New in this world"

Vocea pilotului se auzi strident, facandu-ma sa ma trezesc din somn. Anunta ca urma sa aterizam in Seul in jumatate de ora. Am privit emotionata pe geam, ma aflam in Coreea, tara pe care nu demult am inceput sa o indragesc, toate traditiile, muzica, oamenii, tot.
M-am facut mai confortabila in scaun, iar in timp ce admiram privelistea de afara, am inceput sa analizez ceea ce simteam: entuziasm, fericire, pentru ca visul meu era pe cale sa se indeplineasca, dar in acelasi timp, simteam si frica, eram singura, intr-o lume straina unde nu cunosteam pe nimeni si nu cunosteam nici limba, decat cateva cuvinte care nu prea imi erau de mare ajutor. Dar am primit ceea ce am vrut, mi-am dorit sa fiu independenta? Acum sunt. Mi-am dorit sa am ca profesor un designer celebru? Incepand de maine voi avea. Indiferent de cum avea sa fie, stiam ca totul va fi bine, cel putin, speram asta.
Eram constienta de faptul ca avea sa-mi fie dor de prietenii mei, de familia mea. Deja le simteam lipsa. Dar tocmai de aceea zilele trecute ei au fost prioritatea mea nr. 1 . Mi-am petrecut in intregime ultimele 2 saptamani alaturi de ei. Zilele petrecute la cabana, gasca "Puiul de Urs", impreuna inca din prima zi din clasa I, focul de tabara, plimbarile prin padure, petrecerile pana noaptea tarziu, diriginta si cu nepotelul ei, Teo, care era "micuta mascota". Cu totii impreuna, de fiecare data cand lipsea un membru, distractia nu mai era la fel. Ma intrebam daca va fi asa si in cazul meu, cel putin, stiam ca atunci cand va incepe noul an scolar n-o sa mai fie cine sa le faca desene la ora de desen. Aveam de gand sa tin legatura cu ei, chiar daca era cam greu. Ma gandeam cui avea Maya, prietena mea ca mai buna, sa-i spuna tot ce a facut in week-end la un concurs, ce a vorbit cu baiatul de care ii placea, ce a mai visat, ma gandeam cine o sa-i mai faca poze cu toata lumea de pe strada, chiar daca nu-i cunostea. Vestea ca o sa plec in Coreea a fost un soc, pentru toti, dar m-au sustinut, stiau ca asta era ceea ce am visat din totdeauna. Dupa expozitia care am avut-o am dat o mica petrecere de "La revedere!", m-am simtit de parca urma sa nu-i mai vad niciodata, incercasem atat de tare sa-mi opresc lacrimile dupa ce s-a terminat, dar nu am reusit.
Dupa petrecere, m-a intrebam daca era buna decizia mea si ca deobicei, dorinta mea arzatoare a castigat din nou. Eram constienta de ce viata minunata lasam in urma, dar imi doream atat de tare sa devin cineva important in viata, aceasta dorinta era mai mare decat orice. Acesta era visul meu si nu aveam de gand sa renunt la el. Oricum era prea tarziu sa dau inapoi.
Din nou, vocea pilotului ma facu sa-mi revin din visare, ne ruga sa ne pregatim de aterizare.

*

Stateam in fata aeroportului, era in jur de ora 6:20 pm, il asteptam pe Domul Lee Soo Man- cel care urma sa-mi fie sef- de 20 de minute. Nu-l vasusem niciodata, incepusem sa ma intreb daca nu cumva trecuse deja pe langa mine si nu m-a observat. Dar asta era cam imposibil avand in vedere ca toata lumea care trecea pe langa mine, se uita ca la masini straine, dar si eu faceam la fel, semanau atat de tare intre ei.
Cat timp il asteptam, ma uitam prin imprejur, oriunde priveam, vedeam caractere coreene, puteam sa le citesc - reusisem intr-un final sa le invat acasa- dar nu stiam ce inseamna.
-YunHee! Choi YunHee!
Mi-am auzit numele- defapt, porecla mai exact- strigat de undeva din partea stanga.
M-am uitat din directia de unde am auzit si am observat cum cineva incerca sa-si faca loc prin multime, scuzandu-se de fiecare data cand dadea peste cineva accidental.
Era imbracat intr-un costum negru, elegant, avea parul aranjat si purta o pereche de ochelari de vedere.
Cand aproape a ajuns de mine, a facut o plecaciune scurta in semn de respect, am procedat si eu la fel. Ma gandeam cat de tare este, atat de politicosi.
- Choi YunHee! Eu sunt Lee Soo Man, se prezenta el. Sunt managerul trupei la care esti angajata temporar ca fotograf si seful designerului care te va invata tot ce trebuie sa stii.
Imi zise toate acestea intr-o engleza stalcita, dar indeajuns sa inteleg. Am dat o data din in semn ca am inteles.
-Masina ne asteapta, da-mi voie sa te ajut cu bagajul.
-Multumesc!
Mi-a luat geanta mea, iar restul bagajelor mai usoare le-am luat eu.
L-am urmat pana la o masina mare de 8 locuri, am pus bagajul in masina, apoi am facut cunostinta cu soferul, Park-hyung - asa ma rugase sa-l strig- dupa care m-am asezat in locul din spatele soferului.
Domnul Lee a spus ca ma va conduce la noul apartament in care urma sa locuisec de acum incolo.

[Neterminat]

Subject: Re: Shining Life Sat Mar 19, 2011 1:29 am

Ooo....ce avem noi aici....:X:X:X:X

Mai ...talentul asta da in toate...numai in mine nu :|

Imi place foartee mult ideea...si titulul :X:X:X ooo da...esti fotograf :X:X:X

Succes in continuare.....sa te tii de el si astept capitolul urmator :X:X

Subject: Re: Shining Life Sat Mar 19, 2011 6:09 am

woai... cat de tare... vreau continuarea

Subject: Re: Shining Life Sat Mar 19, 2011 9:39 am

Mersi, dar nu era nevoie sa scrieti acuma, nici n-am terminat de scris capitolul 1, de asta am scris ca n-am terminat laugh

dar mersi oricum kiss

Capitolul 1 Partea 2
"New in this world"

Tot drumul pana la apartament, mi-a explicat ceea ce trebuia sa fac, mi-a inmanat un program zilnic - ma simteam de parca incepeam din nou scoala si nu ca abia am terminat-o - si mi-a reamintit ca incepand de maine, faceam parte oficial din compania SM Entertaiment.
Pe deoparte eram atenta la ceea ce imi zicea, dar pe de alta parte, admiram orasul Seul. Nu se compara deloc cu orasul meu natal. Era atat de multa lume, blocurile erau incredibil de mari, lumini stralucitoare si mai trecusem si pe langa un parc gigantic. Acum eram sigura ca decizia mea era buna.
Masina a oprit in fata unui bloc de - am presupus eu- 20 de etaje. Cand am coborat, m-am uitat prin imprejur, parcul era in partea stanga la cateva strazi incolo, iar in partea opusa se observau blocuri cu mult mai inalte decat in cel in care urma sa locuiesc.
Domnul Lee si Park-hyung m-au ajutat sa-mi duc bagajele in noul apartament. Urma sa locuiesc la etajul 18 in apartamentul cu numarul 248. Domnul Lee a deschis usa de la apartament apoi mi-a dat cheile.
- Maine dimineata la ora 8, soferul va veni dupa tine, sa fi gata pana atunci, mi-a zis Domnul Lee dupa ce a lasat bagajele.
Mi-am luat "La revedere!" de la cei doi, dupa care am intrat in apartament. Avea un hol gigantic care ducea sper sufragerie, care era de doua ori mai mare decat holul. Ma uitam uimita, era atat de frumos mobilata in stil coreean, dar in acelasi timp si moderna. Avea doua camere, o baie care era la fel de mare ca si camera care mi-am ales-o, iar bucataria era spatioasa. Mi-am dus bagajele in camera, apoi am observat ca balconul avea o usa dubla din sticla. Am dat perdeaua la o parte si am iesit pe micul balcon. Orasul era atat de minunat, lumini stralucitoare, zgomotul masinilor care se auzea in surdina, dar ceea ce mi-a taiat rasuflarea a fost amurgul. Soarele care se ascunse dupa blocuri, culorile vii ale apusului si norii atat de pufosi si roz. Nu vazusem niciodata un apus de soare atat de minunat. Cu tragere de inima m-am intors in camera si am inceput sa-mi despachetez bagajul.
Dupa ce am terminat, am facut un dus rapid. Apa calda ma relaxa atat de tare, incat as fi putut dormi chiar acolo. Dupa dus, mi-am uscat parul, apoi m-am asezat la birou si am deschis laptopul. Am intrat pe mail, primisem vreo 2 mesaje de la Maya, unul in care imi povestea ce a facut cu Elena si cat de tare s-au distrat facand farse la telefon, iar in celalalt m-a intrebat daca am ajuns si cum este. I-am scris un mesaj scurt in care i-am zis ca de maine incep lucrul si cat de incredibil este Seul. Ma gandeam cat era ceasul in Romania, daca la noi era 9:00 pm, la ei era 3:00 pm. Probabil ca era in oras cu ceilalti si avea sa verifice mailul mai tarziu.
Am mai trimis un mail surori mele mai mici in care i-am zis sa le zica parintilor ca totul este bine si imi este dor de ei. Dupa ce am mai trimis cateva mesaje la fetele cu care vorbeam pe internet, am inchis laptopul, mi-am luat mp3-ul, am inchis becul si m-am pus in pat. Am dat drumul la muzica, ascultam kpop, desi nu intelegeam cuvintele, era interesanta cum era linia melodica si cum era aranjata instrumentatia. In timp ce ascultam, ma uitam la privelistea de afara, ma gandeam la ziua de maine, eram atat de entuziasmata. Visul meu devenise realitat, am zambit la gandul acesta. In timp ce ma gandeam la tot ceea ce va urma sa fac, intr-un final, am adormit.

Subject: Re: Shining Life Sat Mar 19, 2011 10:11 am

suuuuper hopa

Subject: Re: Shining Life Sun Mar 20, 2011 4:57 am

Capitolul 2
"SHINee"

Mi-am auzit telefonul sunand "Ring Ding Dong", m-am intins dupa el cu viteza unei broaste testoase, eram atat de somnoroasa, nu prea am putut dormi de emotii, ma trezeam din ora in ora. Am pipait dupa el pe noptiera, cand am dat sa raspund s-a inchis. M-am uitat la numarul care m-a sunat, a fost Domnul Lee. M-am uitat la ceasul de pe noptiera care arata 8:15 am. M-am ridicat speriata din pat, intarziasem tocmai in prima zi de lucru. M-am schimbat repede intr-o rochita lunga pana la genuchi de vara, galbena cu motiv floral, mi-am luat o jacheta de blugi si opincute galbene. M-am spalat rapid pe fata si dinti, mi-am pus in geanta mea pe o parte tot ce am crezut ca era necesar plus aparatul de fotografiat si am plecat in fuga.
Cand am ajuns in fata blocului, Park-hyung ma astepta, si m-am urcat in masina.
-Mianhe, Park-hyung! mi-am cerut scuze in timp ce imi puneam centura de siguranta.
- Nu face nimic, a spus pe un ton cald in engleza. Chiar iti multumesc, cu ocazia asta am putut servi micul dejun.
Ca venind vorba de mic dejun, nu apucasem nici macar sa-mi iau nici macar un sandwice la mine. Stomacul eu raspunse la vorbele lui, dar nu l-am bagat in seama.
- Unde mergem?
- La compania SM Entertaiment, dar o luam pe o ruta ocolitoare.
- De ce?
- N-ai apucat sa vezi ieri orasul, nu?
Am negat.
- O sa-l vezi acuma, spuse zambind.
- Dar, deja sun in intarziere si Domnul Lee ...
- Lee Hyung va intelege, nu-ti fa griji!
Am acceptat intr-un final turul orasului. Park-hyung mi-a aratat toate monumentele istorie, mi-a povestit despre felul cum ar trebui sa ma port cu o persoana mai mare ca mine, cum ar trebui sa-i strig si tot ceea ce era esential de stiut. Turul a durat aproape jumatate de ora, am ajuns in fata companiei la 8:55 am. SM Entertaiment era o cladire imensa, am ramas uimita.
I-am multumit rapid lui Park-Hyung pentru tot si m-am indreptat spre intrare. Inainte de a intra, am luat o gura mare de aer "Poti sa faci asta, daca tot ai ajuns pana aici, mergi mai departe!" mi-am zis in gand, apoi am intrat.
Inauntru era foarte multa lume si ceea ce m-a surprins, erau cativa si de varsta mea. L-am observat pe Domnul Lee iesind dintr-un lift si se indrepta spre mine. Am facut o plecaciune adanca.
- Imi cer scuze pentru intarziere!
Ma asteptam sa-mi vorbeasca dur sau sa se uite urat la mine, dar nimic din toate aceastea nu s-a intamplat.
- Nu face nimic, cum a fost turul orasului? ma intreba zambind.
- Aaaa..aaa, a fost bine, am raspuns zapacita.
Nu ma asteptam sa fie atat de bine, totusi, intarziasem in prima mea zi de lucru.
- Ma bucur, sper sa te simti bine la noi si toate alea, dar acum sa trecem la treaba.
Am dat odata din cap, ochii imi sclipeau de entuziasm.
- Mai intai iti voi face un tur al companiei, apoi te voi prezenta designerului si baietilor.
- Scuza-ti-ma, dar cum se numeste trupa dumneavoastra?
Domnul Lee zambi larg, se vedea ca este mandru de trupa.
- SHINee! a raspuns pe un ton aproape patern. Sa mergem!
"SHINee!" am repetat in gand "Acea trupa care canta "Ring Ding Dong" ?". Nu am apucat sa intreb, Domnul Lee o luase inainte si incepuse sa-mi povesteasca despre companie.
Facusem cunostiinta cu toata echipa, iar dupa aceea cu designerul. Era o femeie tanara, de 27-28 de ani. Putin mai inalta decat mine, parul era tuns scurt si mai lung intr-o parte. Puteam sa observ in ochii ei cat de multe stia. Numele ei era Jo Ah si mi-am dat seama din tonul ei autoritar ca nu avea sa fie usor, dar nu a reusit sa ma intimideze indeajuns incat sa ma faca sa renunt.
Dupa ce am vorbit cu Jo Ah, Domnul Lee, adica, Lee oppa - asa ma rugase sa-l strig- mi-a spus ca urma sa-i cunosc pe SHINee si m-a condus pana la camera in care se aflau ei.
- Asteapta aici cateva secunde, te strig eu cand sa intri, imi zise inainte sa intre in camera.
M-am rezemat de perete langa usa si am ascultat atenta. In afara de Lee oppa, am auzit numai 3 voci. Din toata conversatia am inteles numai cateva cuvinte:
- ... Jo Ah ... fotograf ... noona ... SHINee ... unde sunt Onew si Taemin? a intrebat Lee oppa.
- ... pranz ... chicken, asta a fost tot ce am inteles cand a raspun unul dintre ei.
Lee oppa a facut o pauza, apoi a continuat in engleza ca sa pot auzi si eu.
- Bine atunci, Key, Minho, Jonghyun, v-o prezint pe, incepand de azi, cea mai tanara membra din echipa, YunHee.
L-a auzul numelui meu, am inspirat adanc, apoi am intrat in camera. Acolo, stand unul langa altul,
se aflau ei, Jonghyun, care era cu putin mai inalt decat mine, Minho, care arata cu mult mai bine in realitate decat in poze si Key, care afisa un zambet calduros imediat cum am intrat.
- Annyeong-hasseyo! Chonun Choi YunHee imnida! m-am prezentat in coreeanaasa cum invatasem.
- Annyeong! au raspuns toti 3 la unison.
- Bine ai venit in echipa! imi spuse Minho in engleza.
- Multumesc!
Se simtea in vocea mea entuziasmul si emotia pe care o aveam.
- Onew si Taemin s-au dus sa cumpere chicken pentru pranz, vor ajunge si ei imediat, zise Lee oppa. Si ...
Lee oppa a fost intrerupt de telefonul sau care suna.
- O clipa! Alo ...
In timp ce vorbea la telefon, am observat cu coada ochiului cum Key i-a spus ceva indeajuns de incet incat sa nu aud lui Jonghyun, iar acesta a incuviintat scurt din cap.
Imediat ce Lee oppa a terminat de vorbit la telefon, au intrat in camera tinand doua sacose in mana Taemin si Onew.
- Oh, a-ti ajuns, bine, le-a zis in engleza.
Taemin a ramas inghetat in usa, se uita mirat la mine apoi la Lee oppa. In spatele lui Taemin, Onew incerca sa se uite in camera sa vada ce se intampla. Taemin l-a intrebat ceva in coreeana pe Lee oppa, iar acesta a chicotit si a negat scurt.
- Ea este YunHee, noona despre care v-am zis ca va fi noul fotograf temporar.
- Annyeong! Chonun Choi YunHee imnida! am repetat ceea ce am zis cu cateva minute mai inainte.
- Choi? a intrebat Taemin amuzat. Acum avem 2Choi?
Ceilalti au inceput sa rada, desi nu intelegeam de ce.
- Si numele meu este Choi, imi explica Minho intelegand confuzia mea.
- Eu sunt Lee Taemin, cel mai tanar, dragut, desptept, cel mai bun dansator din trupa si ...
- Si cel mai copilaros, completa Jonghyun.
- ... si cel mai copilaros. Hey!
Am chicotit.
- Va las sa va cunoasteti mai bine, eu trebuie sa plec, este nevoie de mine in alta parte, anunta Lee oppa.
L-e mai zise ceva in coreeana baietilor dupa care isi lua "La revedere!" si pleca.
A intrat si Onew in camera si a lasat sacosele pe masa. Venea din ele un miros delicios de pui.
- Sa mancam! zise el.
- Hyung, ce este mai important acum, chicken sau sa faci cunostiinta cu noona? intreba Key.
- CHICKEN! raspunse hotarat.
Cu totii au inceput sa rada.
- Daca ar fi sa aleaga intre chicken si propriul sau copil, tot asta ar alege, imi zise Jonghyun. Eu sunt Bling Bling, Kim Jonghyun, vocalistul principal, se prezenta el dupa care facu o plecaciune.
- Eu sunt Flaming Charisma, Choi Minho.
- Iar eu Almighty Key, Kim Kibum.
- Iar el, continua Jonghyun aratand spre Onew care era cu gura plina. Este minunatul nostru lider, Onew, Lee Jinki.
- Si impreuna noi suntem, incepu Key.
- Shining SHINee, au zis toti in afara de Onew care se chinuia sa termine de mestecat.
- Shining SHINee, zise si el in cele din urma.
- Fighting! am adaugat.
Au izbucnit in hohote de ras.
- Ce bine am facut ca am cumparat mai multa mancare, spuse Taemin si incepu sa scoata din sacosa. Hey! Unde a disparut cealalta jumatate? intreba mirat.
Cu totii s-au uitat la Onew care se stergea la gura cu un servetel. Iar el se uita la ei cu ochi inocenti.
- Imi era foame! zise el pe un ton nevinovat.
Am chicotit.
Taemin a oftat, apoi m-a invitat sa iau pranzul impreuna cu ei. Avand in vedere ca nu mancasem nimic toata ziua, am acceptat.
In timp ce mancam, ceilalti imi povesteau despre antrenamentele dinainte de debut, concerte, cum s-au intalnit si cat de apropriati sunt. Imi aduceau aminte de prietenii mei de la scoala. Nu prea mancasem, eram mult prea captivata de ceea ce povesteau. Nu erau deloc asa cum mi-am imaginat. Daca nu era statutul care imi aducea aminte cine erau defapt, as fi zis ca erau doar niste baieti normali pusi pe glume si care se distrau mult.

[ Dupa ce am scris despre chicken, chiar mi s-a facut foame -_-'' ]

Subject: Re: Shining Life Mon Mar 21, 2011 7:36 pm

super chiar imi place love

Subject: Re: Shining Life Mon Mar 21, 2011 8:40 pm

suuuuppppeeeerrrrr.... si nextu' pls :D

Subject: Re: Shining Life Tue Mar 22, 2011 9:03 am

Hmm >< sper ca va place ><

Capitolul 3
"Concertul"

Dupa ce am terminat de mancat, Key inca mai povestea despre cum era Taemin inainte de debut, iar acesta nega absolut totul. Ce am observat era ca, Key si Jonghyun vorbeau mult, Minho erea cel care era mai tacut, dar mai intervenea din cand in cand cu completari. Taemin era o combinatie intre Jonghyun si Minho, iar Onew, ei bine, nu scosese nici un cuvant, doar asculta si radea de cele povestite.
Asistentul managerelui ne intrerupa pentru a anunta ca SHINee trebuia sa se pregateasca pentru urmatorul concert, iar Jo Ah ma chemase pentru a incepe pregatirea. Dupa ce acesta pleca, l-am ajutat pe Taemin sa stranga.
- In seara asta, vino la concert, va fi super, ma invita Jonghyun.
- Da. au zis Key si Taemin la unison.
- Voi fi acolo, le-am promis.
Mi-am luat geanta, le-am multumit pentru pranz si am iesit in graba impiedicandu-ma de prag din camera. Il auzisem pe Key chicotand.
Eram nerabdatoare in legatura cu concertul. Oricum aveam sa fiu acolo, dimineata Jo Ah pomenise ceva despre asta. Trebuia sa pregateasca hainele potrivite, sa se hotareasca in legatura cu machiajul si coafura potrivita pentru seara asta.
Abia cand am ajuns la ea mi-am dat seama pentru ce ma chemase, defapt, aproape toata dupa-amiaza mi-am petrecut-o facand drumuri pana la cafetiera de cel putin zece ori. Ceea ce a fost ciudat, este ca mi-a spus sa nu o iau pe holul principal, ci pe un drum ocolitor. La un moment dat in graba mea de a nu pierde nimic care mi-ar fi de folos, aproape ca am varsat cafeaua fierbinte pe asistentul managerului care imi arunca o privire nu prea prietenoasa, iar cand veneam cu cafeaua, de fiecare data o gaseam stand in scaun si vorbind la telefon.
In rest, am urmarit-o cum dadea porunci incolo si incoace, mi-a dat cateva schite facute de ea sa le analizez plus o carte despre culori si design care cantarea 2 tone. Am incercat pe cat posibil sa nu-i stau in cale, asta era una dintre reguli: sa nu pun intrebari, sa fac tot ceea ce mi se spune, sa nu vorbesc neintrebata si multe altele. Nu stiu de ce, dar aveam senzatia ca nu prea ma placea, dar am presupus ca poate eu imi imaginam asta.
In cele din urma, au sosit costumele pe care baietii trebuia sa le poarte in seara asta la concert. Jo Ah mi le-a dat mie sa am grija de ele.
- Ia costumele si ai grija de ele, am muncit toata noaptea la ele, daca vad o singura pata pe ele, poti sa-ti iei “La revedere!”.
Ma uitam surprinsa la ea, toata ziua imi vorbise dur, dar nu a folosit asemenea cuvinte. Am dat sa spun ceva, dar ea nu ma lasa sa continui.
- Bun venit in echipa draga! Asta ti-ai dorit, asta ai primit. Daca crezi ca poti sa-mi fata, foarte bine, daca nu crezi asta, atunci, foarte bine din nou, eu nu am nimic de pierdut. Faci tot ceea ce iti spun eu, daca cerintele mele sunt prea pretentioase pentru tine, nu ai decat sa-ti faci bagajelul sis a pleci. Nu am timp sa fac pe baby-siter cu tine, am multe alte lucruri mult mai importante. Ai inteles?
In nici un caz nu am lasat-o sa ma intimideze si nici nu aveam de gand sa renunt atat de usor. Am incuviintat scurt in semn ca am inteles.
- Bine! Sa nu intarzii si daca vrei sa inveti cu adevarat ceva, sa fi atenta in seara asta la ceea ce voi face. Du costumele in masina, ne intalnim in culise.
Am luat costumele, apoi am plecat la masina. Park-hyung ma astepta deja. L-am pus in masina si m-am asezat in acelasi loc ca azi-dimineata si am oftat.
- Cum a fost prima zi ca membru al companiei?
Am sovait nefiind sigura ce sa raspund.
- Bina, am zis incele din urma.
Park-hyung chicoti.
- Sa ghicesc, probleme cu Jo Ah?
Am incuviintat rusinata, incepu sa rada.
- Fata asta nu mai are limite, zise mai mult pentru el. Jo Ah poate fi insuportabila, dar ai multe de invatat de la ea. Nu o lasa sa te calce pe nervi, toti au facut greseala astia si au renuntat.
- Ce vrei sa spui? Au mai fost si altii inaintea mea? Am intrebat curioasa.
Park-hyung imi zambi.
- I-am cunoscut pe toti cei care au fost discipolii ei, nici unul nu a reusit sa-i faca fata. Poate ca sunt un biet sofer, dar imi dau seama atunci cand cineva este special. Iar tu draga mea, ai potential pentru a fi un bun designer. Atata timp cat faci tot ceea ce iti cere Jo Ah, totul va fi bine, iar cand ea va pleca in America pentru mai multe studii, tu ii vei lua locul.
Imi facu cu ochiul prieteneste prin oglinda retrovizoare, cuvintele lui ma facu sa ma simt mai bine.
Dupa 10 minute am ajuns in locul unde aveau sac ante SHINee, era un studio al carui nume era prea complicat pentru mine. Am luat hainele, iar cand am dat sa ies, Park-hyung ma opri.
- Stai! Era sa uit.
Lua ceva de pe scaunul de lana el.
- Lee mi-a spus sa-ti dau asta, este un aparat de fotografiat. A spus sa faci cat mai multe poze cu SHINee in culise sip e scena.
M-am intins dupa micuta geanta.
- Multumesc! i-am zambit, apoi m-am indreptat spre studio.
In fata studioului era asistentul managerului. Ma astepta pe mine.
- Sa mergem, spuse pe un ton rece.
M-a condus pana in culise unde baietii asteptau costumele. Au ramas surprinsi cand au vazut ca eu eram cea care le aducea. In timp ce ma indreptam spre ei, am incercat sa scot aparatul de fotografiat, apoi le-am facut o poza la fata lor surprinsa. Key a zambit si m-a ajutat cu costumele.
Dupa ce i-am salutat sip e ceilalti, am dus costumele in cabina lor de proba si i-am multumit pentru ajutor.
- Cum a fost prima ta zi de lucru? Ma intreba Key.
- Inca nu s-a terminat, i-am zis aratand spre aparatul de fotografiat, apoi i-am facut o poza.
Intre timp, managerul si Jo Ah au intra in cabina.
- Concertul incepe in 30 de minute, pana atunci schimbati-va si face-ti cateva vocalize.
- Femeia asta imi da fiori, imi spuse in soapta Key.
Am incercat sa-mi inabusesc rasul.
- Nu-i atat de rea, i-am is incet.
- Tu nu o cunosti de atata timp ca noi, crede-ma, nu ai vrea sa ai probleme cu ea.
- Gata cu vorba, schimbati-va, YunHee, noi vom astepta afara, imi spuse Jo Ah.
Am incuviintat si am iesit afara din cabina. In timp ce ii asteptam sa se schimbe, Jo Ah se plimba agitata incoace si incolo.
- Sa fi atenta la fiecare detaliu, ce accesorii folosesc si felul cum le aranjez. Si intre timp poti sa faci si poze, dar sa ai grija cum ma prinzi pe mine in cadru, nu vreau sa arat ca o baba.
Dupa cateva minute, Minho o anunta pe Jo Ah ca erau gata.
Atunci cand Minho a iesit am ramas uimita. Era atat de simplu imbracat, dar totusi, arata ca si cand era imbracat in cele mai stralucitoare haine. Geaca neagra din piele, tricoul bej cu un desen urias pe el, scris deasupra desenului “RollLips” si pantalonii simplii de un albastru inchis, ii se potriveau de minune.
Dupa ce am reusit in cele din urma sa-mi dezlipesc ochii de la el, am intrat in cabina. Si la fel ca mai inainte, am ramas uimita de cat de bine aratau baietii.
Nu m-am putut abtine si i-am analizat pe fiecare in parte. Taemin era imbracat intr-un tricou cu dungi verzi si albe, iar pe deasupra un hanorac negru, tricou gri si pantaloni albi, Jonghyun intr-o geaca neagra, tricou maro si blugi cu dungi subtiri negre si gri, Key era intr-un tricou alb cu o formatie rock pe el blugi albastrii-verzui, iar Onew era imbracat in alb din cap pana in picioare, hanorac alb, tricou alb cu o chitara neagra pe tricou si pantaloni simpli alibi spre gri.
Jo Ah le dadu cateva accesorii, bratari, lanturi, ceas de mana. Am privit-o cu atentie felul cum le aranja accesoriile, intre timp ei au inceput vocalizele. Le-am facut cateva poze in timp ce cantau, la un moment dat Key nu s-a putut concentra la ceea ce canta deoarece era prea ocupat sa zambeasca pentru poza.
Managerul a venit si i-a anuntat ca urma sa urce pe scena in 10 minute, tocmai atunci Jo Ah terminase de aranjat. Observasem ca aveau un machiaj mai natural, doar putin fond de ten si cu cateva accente pe ici pe colo, iar coafura lor era una obisnuita. Dar totusi, era ceva care ii facea sa fie speciali, dar nu-mi dadeam seama ce anume.
In timp ce ii faceam poza lui Taemin, acesta se uita la mine.
- S-a intamplat ceva? L-am intrebat dupa ce i-am facut poza.
Taemin zambi.
- Sa facem o poza de grup, zise entuziasmat.
- Dar va-m facut deja.
- Ma refeam sa facem o poza in care sa apari si tu.
Lua aparatul din mana mea si i-o dadu managerului. Taemin ii explica in coreeana ce vroia sa faca, dupa ce Lee oppa acceptase sa ne faca o poza, Taemin se intoarse cu fata spre noi zambind. Ceilalti se pregatisera deja de poza, ma lua de mana si ma aseza intre el si Onew. Am simtit cum Onew isi schimbase pozitia langa mine, era mai, distant. Nu am bagat in seama si m-am concentrat la poza, am facut semnul victoriei si am incercat sa par cat mai normala.
Dup ace Lee oppa a facut poza, i-am multumit si mi-a dat aparatul innapoi. M-am uitat din curiozitate la poza, cu totii zambeam, era o poza chiar reusita. Taemin si Key fiind curiosi, s-au uitat si ei la poza.
- Trebuia sa-mi aranjez mai bine parul, zise Key.
- Niciodata nu esti multumit de cum esti in poze, spuse Taemin chicotind.
- Gata, gata! Sa mergem, spectacolul trebuie sa inceapa, anunta Lee oppa. YunHee, sa faci cat mai multe poze in timpul concertului.
- Am inteles!
Ne-am indreptat cu totii in culise, eu am pregatit aparatul de fotografiat, iar eu au facut o ultima vocaliza inainte de a intra. Si-au luat microfoanele, iar cand numele lor a fost pomenit, au alergat pe scena. Spectacolul incepuse!

Priveam uimita publicul numeros, era format in special din fete care ii strigau pe nume pe SHINee, cantau si dansau pe ritmul muzicii. Era incredibil, fusesem la multe concerte inainte, dar nu vazusem niciodata un concert atat de reusit.
Mi-am mutat privirea de la public la ei. Vazandu-i acolo pe scena, cantand si dansand. Pareau atat de fericiti, dadeau tot ce aveau mai bun din ei pentru fani, iar fanii ii rasplateau cu aplauze si urale. Ceea ce am simtit atunci, vazandu-i pe SHINee cantand din toata inima si auzindu-i pe fani atat de incantati. Simteam cum inima imi batea cu putere, aproape pe ritmul muzicii. SHINee erau atat de stralucitori, incat nu puteam sa-mi iau ochii de la ei nici macar pentru o secunda. Cu lumina reflectoarelor batand puternic spre ei, dansul lor perfect sincronizat si vocile lor care se armonizau perfect, pareau a fi niste ingeri.
Dupa ce au cantat “Y.O.U.”, a inceput “Ring Ding Dong” , incet si-au facut aparitia in spatele lor alti dansatori. Nu m-am putut abtine, incepusem sa fredonez si eu. Era una dintre melodiile mele favorite.
Atunci cand au inceput sa cante refrenul pentru a doua oara, Onew s-a uitat spre culise si mi-a intalnit privirea. Timp de o fractiune de secunda se opri, i-am facut semn sa continue pentru ca ramase in urma. Cand si-a dat seama a zambit si a continuat sa cante si sa danseze, dar nu s-a mai uitat deloc spre culise.
Dupa ce s-a terminat concertul, erau atat de obositi, dar se vedeau pe fata lor cat de fericiti erau pentru ceea ce au facut. I-am felicitat pentru concertul reusit si pareau sincer incantati ca mi-au placut. Cel putin Key nu se mai satura sa intrebe daca a dansat bine, sau Jonghyun daca a cantat indeajuns de bine. Le-am tot repetat ca a fost super si chiar le-am zis ca nu vazusem niciodata un asemenea concert reusit.
Dupa ce s-au schimbat, erau atat de obositi, incat abia puteau sa mai tina ochii deschisi. Am plecat impreuna cu masina, tot drumul nici unul din ei nu au scos nici un cuvant, Park-hyung daduse chiar muzica mai incet. Oprise prima oara in fata blocului unde locuiam, mi-am luat “La revedere!” de la toti si i-am felicitat inca odata pentru concert.
Ajunsa in apartament, m-am schimbat, am facut un dus rapid, dupa care m-am trantit in pat obosita. Prima zi de lucru a fost ciudata, dar si interesanta. Poate ca nu invatasem nimic care sa-mi fi fost cu adevarat de folos de la Jo Ah, dar macar am fost la cel mai tare concert. Ma gandeam cat de norocoasa puteam fi, probabil ca multe fane si-ar fi dorit sa fi fost in locul meu.
Priveam pe balcon intunericul de afara, luminile stralucitoare ale orasului erau atat de minunate.

Subject: Re: Shining Life Wed Mar 23, 2011 7:38 pm

woa... o viata numai lapte si miere... :D... dap... simplu dar totusi atat de stralucitor... vreau si nextu'... poate de data asta ma anunti :))

Subject: Re: Shining Life Sat Mar 26, 2011 7:27 am

Mersi Bunny saltareata love

Capitolul 14
“Repetitii”

A doua zi ma trezi alarma de la ceas cu un sunet strident. Dupa ce am inchis-o, m-am ridicat din pat fara tragere de inima. Eram nerabdatoare sa ajung cat mai repede la SM Entertaiment, de data asta fara sa intarzii. Nu eram nerabdatoare sa ajung pentru a incepe pregatirile cu Jo Ah, ci sa-i reintalnesc pe SHINee. Inca nu-mi venea sa cred ca lucram la aceeasi companie ca si ei.
Dupa ce am facut dus, m-am imbracat in pantaloni albi, scurti pana deasupra genunchilor, un tricou lung pana sub fund, larg, alb si cu un desen negru cu o pereche de aripi ca de inger. Mi-am lasat parul sa cada liber peste umeri, m-am dat cu eye-liner pentru a-mi scoate mai mult ochii in evidenta, putin luciu de buze si gata.
In timp ce serveam micul dejun, am rasfoit cartea care mi-a dat-o Jo Ah ca sa o analizez – mai degraba, sa o invat – si m-am uitat peste cateva schite de ale ei. Nu se comparau deloc cu cele facute de mine, ale ei erau mult mai colorate, mai indraznete, pe cand ale mele erau mai simple. M-am gandit ca aveam, intradevar, mai multe de invatat de la ea, asta daca era si ea dispusa sa ma invete.
Dupa ce am terminat micul dejun, mi-am luat geanta neagra pe o parte, m-am incaltat in tenisii mei favoriti dupa care am plecat. Cand am ajuns in fata blocului, tocmai atunci ajunsese Park-Hyung.
- Neata! L-am salutat cand am intrat in masina.
- Neata, uite cine este bine dispusa astazi!
M-am prefacut ca nu stiam la cine se refera si m-am uitat in spate prefacandu-ma ca ma uitam la persoana carei i-a spus. A mers a inceput sa rada, am zambit.
- Cum ai programul astazi?
- Mai mult timp cu Jo Ah, am zis dupa ce am verificat programul. Si mai multe poze cand SHINee au repetitiile de dans.
- Se pare ca te vei distra de minune, zise sarcastic.
- Da, oricum, sunt sigura ca va fi mult mai bine decat ieri, i-am spus optimista.
Am mai schimbat cateva comentarii in legatura cu vremea, fiind abia inceputul verii, urmau niste zile calduroase, unele chiar secetoase. Dar pe mine una nu ma deranja, iubeam caldura. Iubeam soarele arzator si cerul senin cu doar cativa nori albi si pufosi.
Cand am ajuns la companie, nu o salutasem bine pe Jo Ah si ea deja imi spusese sa merg dupa cafea. Am continuat toata ziua drumul catre cafetarie si inapoi la ea, din cand in cand mai invatam ceva interesant si care credeam ca imi va fi de folos, dar in rest n-am facut mai nimic.
Intr-un final se facuse in sfarsit ora in care baietii aveau repetitii. Tocmai atunci cand am vrut sa o anunt le Jo Ah ca trebuia sa plec, si-a facut aparitia Lee oppa. Venise dupa mine ca sa-mi arate camera in care ei aveau repetitiile. Inainte de a pleca, Jo Ah mi-a spus ca pana maine sa-i fac schitele celor de la SHINee asa cum apar in videoclipul “Ring Ding Dong” si sa fiu foarte atenta la fiecare detaliu.
Dupa ce am plecat, in drum spre sala de repetitii, Lee oppa imi spusese despre ce coregrafie era vorba si la ce melodie. Urma chiar sa se faca si un videoclip pe melodia asta si sa apara un mini-album. Melodia se numea “Lucifer” iar filmarile incepeau peste 2 saptamani. Urma sa ascult melodia pentru prima oara la repetitii. Eram atat de incantata, daca “Ring Ding Dong” avusese un asemenea success, eram sigura ca aceasta melodie avea sa fie mult mai buna.
Cand am ajuns, ei incepusera deja repetitiile.
- Va trebui sa va obisnuiti de acuma cu prezenta ei la repetitii, concerte, emisiuni si oriunde mai mergeti voi, le zise Lee oppa dupa ce am intrat in urma lui.
- Annyeong! i-am salutat.
Imi raspunse la salut, dupa care au luat o mica pauza si il ascultau pe Lee oppa. Vorbeau in coreeana, deci nu stiam despre ce anume vorbesc. Sala era destul de mare, geamurile erau acoperite, iar peretele din stanga era acoperit in intregime de oglinzi. In sala mai era o canapea, cateva scaune, o mica masuta, intr-un colt era – am presupus eu – hainele de schimb ale baietilor si un laptop portabil pe masuta.
Intre timp am scos aparatul de fotografiat si am facut o poza pentru a vedea daca l-am fixat bine. Ii facusem o poza, fara sa vreau, lui Taemin in timp ce casca. Acesta incepuse sa rada.
- Hey, nu eram pregatit!
- Scuze.
Taemin zambi, se observa pe fata lui ca inca era obosit. M-am asezat pe un scaun si am asteptat ca ei sa inceapa. In timp ce vorbeau cu managerul, am observat cat de diferiti erau fata de seara trecuta. Erau imbracati normal, fara machiaj sau coafura facuta. Erau pur si simplu ei insisi, dar tot mai aveau acel ceva care imi spunea ca ei erau speciali. Era atat de enervat, simteam ca stiam ce anume era, dar nu gaseam cuvantul potrivit.
Intr-un final, Lee oppa pleca.
- Niciodata n-am avut pana acum un public atat de numeros la repetitii, imi spuse Jonghyun. Deobicei veneau dupa ce dansul era gata invatat si ne filmau.
- Pornesti tu muzica, te rog? Ma ruga Minho.
Am incuviintat scurt si m-am dus la laptop. Am incercat sa pun melodia, dar nu reuseam.
- Ce s-a intamplat? Intreba Key.
- Ii in coreeana, am zis rusinata.
Au inceput sa rada de raspunsul meu.
- Onew, arata-i tu, ii spuse Jonghyun.
Onew veni langa mine si se uita putin. In timp ce pregatea melodia, am simtit vag un parfum dulce, placut.
- Apesi pe asta ca sa inceapa muzica, iar pe asta pui pauza, explica el.
- Am inteles!
Onew imi zambi, pentru prima oara imi dadusem seama. Ii raspunsem la zambet, dupa care se alatura celorlalti.
- Sunte-ti gata? I-am intrebat.
- Stai putin, zise Taemin in timp ce iti prindea parul. Gata!
Am pornit muzica. Mi-am dat seama ca melodia incepea cu vocea lui Onew, apoi o pauza dupa care incepeau cu totii sa cante refrenul. Melodia era foarte buna, nu ma gandisem ca ar putea fi mai buna decat “Ring Ding Dong”, credeam ca va fi cel putin la fel de buna ca “RDD”, dar “Lucifer” a intrecut-o cu mult. Era mai serioasa, imi puteam da seama de asta chiar daca nu intelegeam versurile.
Ii priveam, pentru a doua oara, fascinata. Pasii de dans pe care ii faceau, erau cu mult mai complicate decat ce vazusem eu pana acum. Dansul parea atat de complicat, incalcit, dar ei il faceau sa para ca si cand nu era cine stie ce.
La un moment dat, Key si Onew s-au incurcat exact in acelasi loc. Atunci s-au oprit si am oprit si eu muzica, desi as fi vrut sa o ascult in continuare.
- Aici am ramas data trecuta, zise Minho putin obosit. Sa o luam de la inceput, rar.
- YunHee, imi dai putin sticla cu apa? Ma ruga Jonghyun.
Am luat o sticla mica de langa laptop si i-am dat-o. Imi multumi dupa care lua o inghititura, apoi o puse deoparte.
S-au pregatit sa inceapa din nou.
- Pornesc muzica?
- Nu, de data asta facem fara muzica, imi raspunse Key.
Au luat-o de la inceput, rar, numarand pasii cu voce tare si facand fiecare miscare in acelasi timp. Acum, puteam sa inteleg mai bine dansul, nu mai parea atat de greu asa cum mi se paruse la inceput. Am luat aparatul de fotografiat si am inceput sa le fac cateva poze. Ce am observat era ca ei trebuia sa pastreze expresia fetei dura, iar de fiecare data cand ii faceam poze lui Key, acesta nu se putea abtine si zambea.
De fiecare data cand unul dintre ei se incurca, uneori o luau de la inceput, alteori repetau aceeasi miscare pana cand le iesea perfect la toti. Au dansat timp de aproape 2 ore incontinuu fara pauza. La un moment dat, au facut in cele din urma o pauza. Jonghyun, Onew si Minho s-au asezat pe canapea, Key pe scaun si Taemin s-a intins pe jos. Cu totii gafaiau de la atata efort. Le-am dat la fiecare in parte o sticla cu apa, apoi am continuat sa fac poze.
- Mai ia si tu o pauza, imi spuse Taemin.
Cum arata tolenit pe jos, cine ar fi intrat in sala, ar fi zis ca a adormit. M-am asezat langa el si am inceput sa verific pozele care le facusem. Taemin se ridica si se uita si el la poze impreuna cu mine.
Minho si Onew au iesit afara pentru a lua o gura de aer, Jonghyun s-a intins pe toata canapeaua, iar Key a iesit pentru a vorbi la telefon cu unul dintre prietenii lui.
- Cred ca a adormit, imi spuse incet Taemin.
M-am uitat la Jonghyun, avea ochii inchisi si respira regulat.
- Nu e de mirare, a-ti muncit foarte mult, i-am zis la fel de incet.
- Avem zile in care repetam de trei ori mai mult decat astazi.
M-am uitat la Taemin, avea o fata atat de obosita.
- Dar merita, pentru concerte ca cea de seara trecuta si pentru fani.
- Da, ai dreptate, zambi.
Ne-am uitat in continuare la poze.
- Despre ce e vorba in melodie? L-am intrebat curioasa.
- Nu stii coreeana, nu?
- Nu, decat cateva cuvinte, dar nu si acelea care sunt in melodie, in afara de “Her whisper is the Lucifer” si “Loverhollic, Robotronic”.
- Adica cele care sunt in engleza.
- Exact.
- Este o fata care ne tine dragostea prizoniera, iar ea este comparata cu Lucifer.
Atunci Jonghyun a mormait ceva ce nu am inteles, Taemin chicoti.
- Ce a zis?
- Iar vorbeste in somn.
M-am uitat la o poza care ii facusem lui Onew si Taemin in timp ce dansau.
- Asta e draguta, zise el.
- Da, am recunoscut.
Aparatul de fotografiat anunta ca nu mai are baterii si urma sa se inchida.
- Gata cu pozele pe ziua de azi.
- Mai poti face doua poze inainte sa se inchida?
- Cred ca da.
Taemin imi lua aparatul din mana si ii facu o poza lui Jonghyun. Am chicotit.
- Sunt sigura ca o sa-i placa.
- Si inca o poza cu noi doi, se pregati sa faca poza dar l-am oprit.
- Eu sunt cea care face pozele, nu cea care apare in ele.
- Te rog! Una singura.
Se uita la mine cu ochi de catelusi, imi era imposibil sa-l refuz, in cele din urma am acceptat. Imediat dup ace Taemin a facut poza, aparatul s-a inchis.
Au intrat in sala Key, urmat de Minho si Onew. L-au trezit si pe Jonghyun dupa care au inceput din nou.
Repetitiile au mai durat inca o ora, dupa care i-am lasat sa se schimbe, apoi am plecat.
Park-hyung ma conduse din nou pe mine prima acasa, i-am multumit apoi mi-am luat “la revedere” de la el si SHINee si m-am indreptat spre bloc. Tocmai inainte de a intra in bloc, mi-am adus aminte ca trebuia sa fac mai intai niste cumparaturi.
M-am dus rapid pana la un magazin apropriat, ceea ce m-a surprins era ca unele produse care erau aici, se gaseau si acasa, in Romania. Am cumparat ce am crezut ca aveam nevoie, am avut mici probleme atunci cand a trebuit sa le platesc, deoarece vanzatorul nu stia engleza, dar multumita unui client am reusit in cele din urma sa ma inteleg cu el.
Cand am ajuns in apartament, am pus cumparaturile in bucatarie, dupa care m-am uitat la ceas. Era 7 seara, mi-am pregatit rapid cina – spaghetti carbonara - apoi m-am pus din nou pe treaba. Mi-am luat laptopul din camera si l-am pus pe masa uriasa din sufragerie. Am descarcat pozele care le facusem ieri si astazi pe laptop, le pusem intr-un folder special. Poza care a facut-o Taemin cu noi doi era draguta, iar cea care ne-a facut-o Lee oppa ieri, era destul de reusita, chiar am pus-o ca fundal pe desktop. Apoi am inceput sa fac ceea ce mi-a zis Jo Ah. Am cautat pe internet videoclipul “Ring Ding Dong” si am inceput sa fac schitele.
Mi-a luat ceva timp sa fac schitele, mai mult decat imi lua deobicei, incercasem sa fac totul perfect. Am terminat abia aproape de miezul noptii. Dupa ce am pregatit schitele pentru ziua urmatoare, am facut un dus caldut, relaxant.
M-am imbracat intr-un tricou larg, confortabil, pantalonii de pijama si m-am asezat pe canapeaua confortabila din sufragerie. Nu imi era somn asa ca ma gandisem sa ma uit la televizor. Am butonat pana cand am gasit un canal de muzica, celelalte canale ori erau filme cu traducere coreeana ori stirile de la miezul noptii, tot in coreeana. Din cand in cand mai vedeam pe cineva cunoscut pe MTV, cum ar fi Shakira, Beyonce sau Lady Gaga.
La un moment dat au inceput sa nu-mi mai pot tine ochii deschisi, asa ca i-am inchis si am ascultat in continuare muzica.

Subject: Re: Shining Life Tue Mar 29, 2011 7:07 am

suuper... astept nextu :X

Subject: hi Wed Mar 30, 2011 1:22 am

Cred ca ma apuc si eu de scris Shining Life 253888

Subject: Re: Shining Life Fri Apr 01, 2011 3:22 am

Capitolul 5
“Anuntul”

Saptamanile care au urmat au fost epuizante, atat cat pentru mine, cat si pentru SHINee. Defapt, eram sigura ca ei erau cu mult mai obositi decat mine. Jo Ah ma punea sa fac in continuare schite si mi-a dat si alte reviste de analizat, in rest ma duceam si ii aduceam cafeaua. Incepusem sa ma intreb daca, chiar a fost buna decizia mea, dar chiar si asa, am continuat. Gasisem pe internet informatii utile pentru design si ce mai invatam de la Jo Ah – ceea ce nu se intampla prea des – am inceput sa fac de una singura alte schite pe langa cele care trebuia sa I le fac lui Jo Ah.
Cu SHINee ma intalneam numai la concerte, repetitii, studio sau cand erau invitati la radio, iar eu trebuia sa le fac poze. Uneori schimbam cateva vorbe cu Taemin, Jonghyun sau Key, dar de cele mai multe ori nu apucam din cauza ca nu aveam eu sau ei timp.
La sfarsitul lui Iunie eram in stare sa vorbesc in coreeana, dar inca nu destul de bine. – Taemin se oferisa sa ma ajute sa vorbesc in coreeana, a fost amuzant, un professor mai bun nici ca gaseam. Atunci cand faceau o pauza, Taemin venea si ma invata cum se pronunta diferite cuvinte, cum sa formulez propozitiile, etc.
- Scrisul in coreeana nu-i atat de greu, mai intai trebuie sa stii cuvintele …
Il intrebasem despre scrierea coreeana, dar il intrerupse Onew care ii ceruse telefonul pentru a suna pe cineva, lui i se terminase minutele. Si din nou, am simtit parfumul lui dulce si odata cu ea, senzatia ca Onew ma ignora.
- Nu cred ca ma cam place, i-am zis lui Taemin dup ace Onew a plecat.
Taemin se uita surprins la mine.
- De ce crezi asta?
- Pai, atunci cand il intreb ceva, imi raspunde scurt sau cand sunt cu voi, nu prea vorbeste. Cand m-am uitat pe internet, nu se comporta la fel cu celelalte fete asa cand sunt in preajma voastra. am incercat sa-i explic. Nu i-am facut nimic si totusi am impresia ca ma uraste dintr-un anume motiv.
Mi-am dat seama cat de stupid suna, Taemin chicoti.
- Vreau sa zic ca …
- Stiu ce vrei sa zici, ma intrerupse el. Ai dreptate, se comporta diferit, dar nu din cauza ca te uraste.
Se oprise si rase, am chicotit si eu.
- Se comporta asa din cauza ca el …
Intra in camera asistentul managerului si il anunta ca Lee oppa il chemase pentru a-i zice ceva. Taemin se scuza si pleca fara sa continue. Ma intrebam ce vroia sa zica.
Intrase Key – al doilea profesor al meu - si ii lua locul. La un moment dat, Key imi ceruse parerea in legatura cu noua lui frizura, daca sa se tunda pe partea dreapta sau nu. Atunci dupa ce am incercat sa mi-l imaginez cu i-ar sta, i-am zis ca ar fi ceva neobisnuit, dar exact stilul lui si ca i-ar sta bine.
In aceeasi zi, mai tarziu in timp ce baietii se aflau la studio pentru a inregistra cateva melodii – care erau superbe – iar eu ca sa le fac poze, atunci am observat cat de obositi erau. Vocile lor nu mai sunau atat de puternic, nu mai erau atat de veseli si nici chiar Jonghyun si Key nu mai vorbeau atat de mult.
Dupa ce au terminat de inregistrat, s-au asezat pe scaune obositi, nu numai ei, ci si toata echipa care a contribuit la inregistrari erau obositi. Taemin isi tinea capul pe masa si avea ochii inchisi. L-am intrebat daca se simte bine, iar el a mormait un “da” slab, ragusit.
- Cand a fost ultima oara cand ati avut o vacanta? I-am intrebat serioasa.
- Hm, nu stiu, raspunse Jonghyun. Acum trei luni, cred?
Stand si uitandu-ma la ei, imi venise o idee. Am strans aparatul de fotografia, oricum se terminase bateria.
- Unde te duci? Ma intreba Key inainte sa ies din studio.
- Vin imediat!
M-am dus la biroul lui Lee oppa. Speram sa-l gasesc acolo. Cand am ajuns, am rasuflat usurata, inca nu plecase. L-am rugat pe asistentul lui sa-l anunte ca vreau sa vorbesc cu el, acesta se uita urat la mine, dar l-am ignorat si l-am mai rugat inca odata. In cele din urma intrase in biroul lui, iar dupa cateva secunde iesi si imi spuse sa intru. I-am multumit si am intrat. Lee oppa era la birou, vorbea la telefon, m-a rugat sa astept cateva secunde. Si el era obosit, asta ma facea sa cred ca idea mea avea sa mearga.
In timp ce vorbeam am observat ca biroul lui era plin de hartii, in dreapta era o canapea, iar pe geamul din spatele biroului se vedea orasul Seul. Era o zi frumoasa, cu cerul senin, era minunata.
- Cu ce te pot ajuta? Ma intreba Lee oppa dupa ce terminase de vorbit.
- As vrea sa va rog ceva.
- Ascult!
- SHINee au nevoie de o pauza si numai ei, ci toata echipa. Au muncitdin greu cu totii in ultimile zile pentru comeback, iar azi au reusit sa incheie inregistrarile pentru album. Au nevoie de cateva zile de pauza!
Lee oppa nu scoase nici un sunet, se uita in gol si se gandea. Ma intrebam daca ma auzise macar. Am observat ca avea pe calendarul de pe biroul lui o zi incercuita. Scria in coreeana “Zi de nastere” , iar langa calendar era o poza cu el alaturi de sotia si fiul lui.
- Asa poti sa-ti iei si tu cateva zile libere pentru a fi alaturi de familia ta, am adaugat repede.
Asta paru sa-l readuca la realitate, se uita la mica fotografie.
- Imposibil, ce am face cu concertele care sunt programate?
- Pot fi reprogramate, fanii ar intelege! Si in plus concertele nu ar fi un succes daca SHINee sa-r prezenta obositi, asta i-ar dezamagi pe fani si nu numai pe ei, ci pe toti cei care colaboreaza cu noi. Nu cred ca cei care ii cheama vor idoli pop care sunt obositi care sa le strice imaginea.
Lee oppa ofta, se uita peste program. Radiam de fericire, aproape reusisem sa-l conving, nu mai trebuia decat sa gaseasca zilele potrivite si gata. Din cate stiam, inainte de filmarile pentru noul videoclip erau mai libere, acele concerte si sedinte foto puteau fi reprogramate. Lee oppa inspira si expira zgomotos.
- Sa mergem!
Ma uitam surprinsa la el.
- Unde mergem?
- Am un anunt de facut. Sota ! Il striga pe asistentul s-au, iar acesta isi facu aparitia in birou.
- Da!
- Cheama toata echipa, ne intalnim in studio.
- Am inteles.
M-am dus cu managerul la studio, ii gasisem pe baieti exact asa cum erau cand am plecat. Taemin si-a ridicat capul de pe masa somnoros si se uita surprins la manager.
- Ce sa intampla?
- Ai sa vezi, i-am zis zambind.
Dupa cateva minute SHINee, Jo Ah, asistentul si toti ceilalti care faceau parte din echipa, asteptau sa auda ce are de zis Lee oppa.
- Hyung ce s-a intamplat? De ce ne-ai chemat deodata pe toti? Intreba Minho.
- Am de facut un anunt! Astepta sa se faca liniste apoi continua: Cu totii a-ti muncit din greu saptamanile trecute si va multumesc foarte mult pentru efortul depus. Cu totii suntem foarte obositi, iar ca rasplata pentru munca voastra, timp de 5 zile incepand de saptamana viitoare, adica de maine, cu totii va puteti odihni acasa si asa voi putea si eu sa-mi petrec mai mult timp cu familia mea!
Timp de cateva secunde se lasa o liniste perfecta, erau atat de surprinsi de ceea ce tocmai le spusese Lee oppa, apoi toti au inceput sa strige de fericire, baietii erau atat de incantati si uimiti.
- Dar, Sambata vreau sa va intoarce-ti la lucru, trebuie sa ne pregatim pentru comeback.
- Si cu concertele programate cum ramane? Intreba Key.
- Da, si sedinta foto? completa Onew.
- Le voi reprograma, le raspunse Lee oppa. Bucurati-va de timpul liber, faceti ce vreti, dar sa mai repetati putin pasii de dans, inca nu va iese perfect, ii atentiona managerul pe SHINee.
- Toata lumea, sa-i multumim lui hyung, striga Onew fericit.
Am strigat cu totii “Kamsahamnida!” si am facut o plecaciune adanca. Lee oppa se simti putin stanjenit de gestul nostru.
- Nu mie ar trebui sa-mi multumiti, n-a fost ideea mea, ci al lui YunHee! Spuse el aratand spre mine.
Cu totii si-au indreptat privirea spre mine, acum eu eram cea care ma simteam stanjenita, am intalnit privirea lui Key.
- Asa este? Intreba el surprins.
Mi-am mutat privirea in pamant, am zambit timid si am incuviintat scurt. Am simtit pe cineva langa mine, l-am recunoscut pe Taemin. Acesta ma imbratisa, ma uitam surprinsa peste umarul lui, ceilalti zambeau, unii radeau, altii vorbeau la telefon pentru a-si anunta apropriatii de scurta vacanta.
- Multumim, multumim, multumim! Il auzeam pe Taemin zicand.
Jonghyun veni si el si ne imbratisa pe noi doi, iar alaturi de el au venit si Minho, Key, pana si Onew ni s-a alaturat.
- Ok, acum chiar ca nu pot sa mai respir! Am zis putin sufocata de stransoare.
Au inceput sa rada si s-au indepartat usor.
- Scuze, zise Taemin zambind.
- Nu face nimic!
- Gata, si mie imi pare bine, dar ziua inca nu s-a terminat, asa ca va rog sa va intoarceti la treaba, spuse Lee oppa.
In cateva minute, cu totii erau inapoi la lucru. Restul zilei mi l-am petrecut alaturi de SHINee, vorbeau despre ceea ce urma sa faca in zilele urmatoare. Cu totii aveau de gand sa mearga acasa, la familiile lor. Cand am fost intrebata ce voi face eu in urmatoarele zile, am fost salvata de asistentul managerului – era pentru prima oara cand ii eram recunoscatoare lui Sota – care ma anunta ca Jo Ah vroia sa vorbeasca cu mine. Mi-am luat “La revedere!” de la baieti si le-am urat distractie placuta.
Cand am ajuns la Jo Ah, primul lucru care mi-a zis – nu m-a surprins deloc- a fost sa merg sa-i iau o cafea, din nou. Iar dupa ce m-am intors, mi-a dat ceva de facut in timpul liber.
- E timpul sa vad de ce esti in stare, vreau sa faci 5 schite cu viitoarele costume. Daca voi considera ca sunt indeajuns de bune, poate, le voi pune in aplicare.
Ma uitam surprinsa la ea, aveam cateva idei, dar, nu credeam ca erau indeajuns de bune. Insa am acceptat provocarea.
In cele din urma, toata echipa a terminat lucrul pe ziua de astazi si fiecare s-a indreptat spre casa sa fericiti. Toti, mai putin eu.

Sper ca va place ><

Subject: Re: Shining Life Tue Apr 19, 2011 9:00 pm

abea astept nextu' :D...

Subject: Re: Shining Life Wed Apr 20, 2011 8:18 pm

Woai, scuze ca ma lungesc cat Marele Zid Chinezesc >< ... dar nu ma pot abtine auuch

Capitolul 6
“Plictiseala … sau nu? “

M-am trezit dimineata devreme, din obisnuinta. Am stat minute bune in pat uitandu-ma in tavan. Ma gandeam ce puteam face, nu prea aveam ce. M-am ridicat din pat, am facut un dus lung dupa care m-am schimbat in haine confortabile.
In timp ce imi pieptanam parul, am facut o oarecare comparatie intre mine si oamenii de aici. Nu eram prea diferita. Aveam parul mediu, saten deschis, putin mai jos de umeri, ochii mei erau caprui inchis, aproape negri. Ce am observat e ca aici toata lumea are ochi caprui, foarte rar vezi persoane cu ochi albastri sau verzi si acele persoane sunt din alte tari. Forma ochilor mei era putin asemanatoare cu a coreenilor, ceea ce ma diferentia putin de ei este tenul meu foarte alb. In rest, eram chiar banala, nu aveam nimic deosebit.
Am stat in usa uitandu-ma in camera, era un dezastru total, zilele trecute fusesem atat de ocupata incat nici nu imi stransesem lucrurile. M-am hotarat sa fac curatenie in tot apartamentul.
Am pornit televizorul pe canalul de muzica, apoi am inceput curatenia generala. Am pus cateva haine la spalat, am dat cu aspiratorul, imi spalasem farfuriile – chiuveta era plina de vase nespalate – am sters praful, apoi am deschis toate geamurile pentru a intra aer curat in casa. Toata curatenia imi lua ceva vreme, se facuse deja ora 4 dupa- amiaza.
Cat timp asteptam sa se termine prima tura de haine la masina de spalat, stateam in balcon pe un scaun confortabil si citeam o carte. Razele soarelui erau atat de puternice, incat ma gandeam ca puteam face plaja.
Dupa ce am intins toate hainele la uscat, am luat un mar din cosul cu fructe de pe masa si m-am trantit pe canapeaua din sufragerie. Butonam telecomanda de la televizor, cautam ceva interesant, dar fara prea multe sanse, asa ca am inchis televizorul. In timp ce mancam marul, rasfoiam revistele de moda care le cumparasem. Ma gandeam la ceea ce imi spusese Jo Ah si la tinutele perfecte. Ma gandeam ce sa fac, daca incepeam schitele acuma, probabil as fi stat toata noaptea la ele si n-as mai fi avut ce face zilele urmatoare.
Am lasat revistele deoparte, era prea tentant sa incep. Ma intrebam ce faceau SHINee acuma, daca se distrau. Cu siguranta se distrau mult mai bine decat mine.
M-am hotarat sa o sun pe Maya si sa aflu ce mai era nou pe acasa, iar apoi urma sa-i sun pe parintii mei. Cu siguranta aveau sa fie bucurosi sa ma auda, nu mai stiau nimic de mine de aproape o saptamana. Putin pentru mine, dar mult pentru ei.
Am vorbit cu Maya aproape o ora intreaga. Imi povestise despre cum l-au intalnit pe un prezentator tv – nu i-am retinut numele – care ei ii se parea dragut si despre ce show au facut in parc. Una dintre prietenele mele isi scosese chitara si au inceput cu totii sa cante. Lumea se adunase in jurul lor si aplaudau, chiar au primit ceva maruntis de la un copil mic. Era atat de placut sa vorbesc cu ea din nou, radeam, plangeam de dorul lor, apoi iar ma facea sa rad. Imi era atat de dor de ei, desi trecusera aproape o luna, ma simteam de parca nu-i vazusem de un an intreg. Maya mi-a spus la un moment dat ca am capatat un accent ciudat, am inceput sa radem amandoua, apoi a trebuit sa inchida pentru ca avea ceva treaba. Inainte de a inchide mi-a spus ca ii este dor de mine si toti de acasa imi simt lipsa, apoi a inchis.
Am lasat sa-mi curga cateva de lacrimi, niciodata nu ma simtisem atat de singura ca atunci. Am asteptat sa ma calmez, dupa care i-am sunat si pe parintii mei. Cu ei vorbisem numai jumatate de ora, imi spusese ca sora mea plecase la bunici, iar ei au ramas acasa.
Dupa ce am terminat de vorbit, m-am uitat la ceas, era numai 7 seara. Totusi m-am schimbat in pijamale apoi am dat drumul din nou la televizor. Cred ca am stat pana la 1 noaptea in fata lui pana am adormit pe canapea.
A doua zi m-am trezit intepenita, nu dormisem prea bine. In timp ce faceam dus ma gandeam ce sa fac, m-am hotarat ca ar fi timpul sa ma familiarizez cu orasul.
Ma schimbasem rapid intr-o rochita lunga de vara cu motiv floral, m-am incaltat intr-o pereche de opincute bej, iar ca accesorii, o pereche de ochelari mari, o palarie de plaja si geanta portocalie pe umar. Mi-am luat cartea de citit, mp3-ul si alte lucruri de care am crezut ca aveam nevoie.
Am incuiat usa apartamentului dupa care m-am indreptat spre lift. Ma intalnisem cu unul dintre locatarii blocului, un batranel foarte simpatic care imi zambi cald atunci cand l-am salutat respectuos. Cand am dat sa ies din bloc, am observat ceva schimbat afara, era mai intunecat decat ziua de ieri. Am observat vag o picatura de apa, probabil mi se parusem. Cand am iesit afara, usor a inceput sa picure, apoi s-a transformat intr-o ploaie de vara. Am oftat, dupa care am facut cale intoarsa spre lift. Ploaia imi stricase toate planurile care mi le facusem, am intrat in apartament si mi-am trantit geanta pe canapea nervoasa. Tocmai in acea zi si-a gasit mama natura sa racoreasca orasul.
Am pornit televizorul si am dat pe programul de stiri. Nimerisem exact la timp pentru prognoza meteo.
- In urmatoarele doua zile vor cadea precipitatii in capitala si in regiunile de munte, plus in partea de sud … anunta prezentatoarea tv.
Am inchis televizorul, apoi m-am schimbat in pijamale fiind sigura ca nu aveam de gand sa ies toata ziua. Nu m-am intristat prea tare, aveam destul timp la dispozitie ca sa fac schitele. Am intins toate revistele pe masa din sufragerie si am inceput sa rasfoiesc prin ele.
Aproape terminasem, dar din cauza oboselii, au inceput sa ma doara ochii si nici nu prea mancasem. Era 9 seara, cine ar fi crezut ca o sa dureze atata pentru a face niste amarate de schite? In fine, daca faceam schitele acestea indeajuns de bune pentru Jo Ah si s-ar fi tinut de cuvant, ar fi un pas important spre a deveni designer.
Am lasat totul asa cu era si m-am dus in bucatarie pentru a-mi prepara ceva. Ma gandisem sa fac o salata de vara, era simpla reteta si in cateva minute era gata.
Dupa ce am mancat jumatate din salata, m-am dus in dormitor si m-am trantit in pat. In cateva minute adormisem.

In urmatoarea zi ma trezisem ceva mai tarziu decat deobicei. Ma simteam atat de somnoroasa. M-am ridicat cu greu din pat si am facut un dus rapid, apoi am servit micul dejun.
Dupa ce am terminat, am aruncat o privire asupra schitelor, inca nu erau gata, dar am hotarat sa le termin mai tarziu. M-am uitat pe fereastra, ploua in continuu.
M-am asezat in fotoliu si am dat drumul la televizor. Ma uitasem la un film care durase vreo doua ore, apoi dupa ce se termina filmul, am dat pe canalul de stiri. Nici dupa 5 minute de cand ma uitam la stiri adormisem.
Ma trezisem la ora 8 seara, cat dormisem? Nici nu imi aminteam la ce ora ma culcasem. Inca ma simteam obosita, simteam ca mai vroiam sa dorm, dar stomacul meu isi spunea si el parerea.
Dupa ce am mancat rapid un sandwici, m-am dus in dormitor si m-am culcat din nou.
A doua zi m-am trezit devreme, cand m-am ridicat din pat, brusc am ametit asa ca m-am sprijinit de noptiera pana cand camera a incetat sa se mai invarta deodata cu mine. Cand mi-am revenit, m-am uitat afara, inca era innorat, am oftat, apoi am intrat in baie sa fac un dus.
Dupa ce m-am schimbat in pantaloni de trening albastrii si o bluza alba cu maneci trei sferturi avand un desen mare cu Minnie Mouse. Am deschis cateva geamuri larg, ca sa intre aerul proaspat in apartament. Am mancat rapid cereale cu lapte, am dat drumul la muzica si am inceput sa continui schitele.
In jur de ora 3 dupa-amiaza, reusisem intr-un final sa le termin. Nu eram 100% sigura ca o sa-i placa lui Jo Ah, dar cel putin speram asta.
Dupa ce am terminat de strans toate revistele de pe masa, am inceput sa butonez telecomanda de la televizor. Din greseala apasasem pe meniu si am observat ca avea si karaoke. Interesata, m-am uitat in lista de melodiile pe care le avea. Am ramas uimita atunci cand mi-am dat seama ca pe majoritatea le stiam, avea pana si melodii vechi, cum ar fi Michael Jackson “Not Alone”.
Am ales melodia “Tatoo” al lui Jordin Sparks, am observat microfonul langa televizor, l-am conectat si am pornit muzica.
Am inceput sa cant la inceput incet, dar usor am inceput sa cant din ce in ce mai tare, si la un moment dat chiar am inceput sa dansez. Dupa ce s-a terminat melodia, am pus Avril Lavigne “Sk8ter boy” , apoi Adam Lambert “For You’re Entertaiment”.
- I’m here for you’re entertainment … Girl … do you like what you see? … go IIIAAAAAAAAAAAAA! am tipat deodata cand am auzit soneria de la usa.
Am inchis muzica si televizorul si am ascultat cu atentie. Poate mi se paruse. Dupa cateva secunde se auzi din nou soneria, m-am indreptat spre usa. “Cine ar putea fi?” ma intrebam. Era pentru prima oara de cand locuiam aici cand ma cauta cineva. La inceput am crezut ca era Lee oppa, dar mi-am adus aminte ca era acasa la familia lui si nu ar fi avut nici un motiv pentru care sa vina la mine.
Am deschis usa si am ramas surprinsa.
- Ta-Taemin? m-am balbait.
- Annyeong! ma salute zambind.
- Ce cauti aici? De unde ai stiut unde locuiesc?
- Pot sa intru?
- Da, sigur, intra …
I-am facut loc sa intre, apoi am inchis usa. Taemin intra in sufragerie, se uita uimit in incapere.
- Dragut, nu ai zice ca locuieste numai o singura persoana aici!
Mi-am pus mainile la piept si am zambit. Taemin observa pe masa schitele.
- Te-am deranjat?
- Nu, tocmai le terminasem! Nu mi-ai raspuns la intrebari, i-am adus aminte.
- Oh, pai, am crezut ca poate te simteai singura si ma gandeam sa vin in vizita, macar atat sa fac, dupa ce ai reusit sa-l convingi pe Lee-hyung sa ne dea zile libere.
Ei bine, la raspunsul asta nu ma asteptam.
- Si de unde stiai unde locuiesc?
Taemin chicoti.
- De fiecare data Park-hyung te lasa pe tine prima acasa. N-a fost greu sa-mi dau seama la ce apartament stai, am intrebat pe unul dintre vecinii tai, un batranel foarte simpatic.
Ma uitam uimita la el, ii eram recunoscatoare batranului.
- Ia loc, vrei suc de portocale?
- Da, te rog!
- Ok, vin imediat!
M-am dus pana in bucatarie, am pregatit doua pahare cu suc si am pus intr-o farfurie cateva prajituri. Cand m-am intors, il gasisem pe Taemin la laptopul meu.
- Scuze, ai primit un mail de la cineva! Se scuza el. Oricum nu inteleg nimic din ce scrie, apropo, in ce limba e?
Am ras.
- E romana, i-am zis in timp ce i-am dat sucul, apoi am verificat mail-ul. Ii de la Maya, o buna prietena. Imi povesteste tot ce este nou pe acasa.
Am inchis pagina si aparu poza de fundal, Taemin zambi.
- Sa-mi dai si mie pozele, ma ruga. Iti las adresa mea de mail.
Deschise din nou pagina mea de mail si crea un nou grup de prieteni.
- Ce faci? L-am intrebat curioasa.
- Iti trec in lista adresa mea si a-i celorlalti membri!
- Taemin, ii indeajuns numai adresa ta, nu vreau sa am adresa celorlalti fara sa stie si ei!
- E inregula! Nu o sa se supere daca au o adresa in plus in lista.
Numi grupul “my shining friends, SHINee”, apoi adauga adresa lor, plus si a-i lui Lee oppa, Sota, Jo Ah si alti membri ai echipei.
- Gata!
- Multumesc … credeam ca esti acasa cu familia ta, de ce te-ai intors asa repede?
- Nu am plecat nicaieri, familia mea locuieste aici, in oras. In plus, ii mai vazusem si zilele trecute, iar de cand au plecat ceilalti membri la familiile lor, ca sa nu stau singur in apartamentul unde locuim toti impreuna, am stat acasa. Dar in seara asta Onew, Key si Minho se intorc.
- De ce asa de repede? Incepem din nou abia sambata!
- Spuneau ca au ceva treaba de terminat.
- Si Jonghyun?
- Si el are familia in oras, acuma sta la ei, se intoarce maine. Ce ai facut zilele astea? Schimba repede subiectul.
Mi-am ferit privirea de al lui.
- Am lucrat, am zis incele din urma.
Taemin rase.
- Altceva nu sti sa faci?
- Am vrut sa ies afara, m-am aparat repede. Dar …
- Dar…?
- A plouat!
Tacu.
- Da, asa e! Si ce planuri ai pentru maine?
- Aaaa… nimic!? De ce?
- Intrebam numai!
- Dar tu ce ai facut zilele astea?
- Mi-am petrecut timpul alaturi de prietenii mei, am vrut sa mergem in oras, dar n-am putut, asa ca au venit ei la mine si ne-am distrat.
Macar cineva se distrase zilele astea.
Am inceput sa vorbesc cu Taemin despre orice, imi punea tot felul de intrebari – de parca eram la interogatoriu- despre prieteni, familie, ce preferinte aveam, daca imi placea sportul sau sa joc jocuri. La inceput, nu prea vorbeam, dar pe masura ce inaintam in discutie am devenit mai increzatoare, nu puteam sa ma mai opresc din vorbit si la fel si el, descoperisem ca era o companie chiat foarte placuta. Abia asteptam sa termine ce avea de zis, ca sa-i spun eu altceva, deobicei asta mi se intampla numai atunci cand vorbeam cu Maya, niciodata cu un baiat si mai ales ca acel baiat mai era si vedeta.
La un moment dat, ne-am dat seama cate aveam in comun, chiar am luat o foaie si un creion si am inventat o lista: “Lista lucrurilor in comun YunMin”! Amandoi am ras de numele titlului, apoi Taemin incepuse sa insire o groaza de lucruri pe care le aveam in comun, carti, filme si alte lucruri care, chiar daca imi placea mie ceva mai mult si lui nu prea si viceversa tot le trecea. Cum ar fi: mie imi placeau merele mai mult decata mandarinele, dar el a trecut simplu “fructele cu m: mandarine si mere”.
Taemin a spus ca nu va renunta pana cand nu va gasi 100 de lucruri in comun. Incepuse sa numeroteze ceea ce scrie si erau numai 49. Incepuse sa scrie si lucrurile simple, cum ar fi daca ne place sa calatorim sau sa jucam jocuri de copii mici. In felul acesta am ajuns la 78.
Cand se uita la ceas, mi-a spus ca trebuia sa plece. Trebuia sa mearga acasa, sa-si i-a lucrurile si sa le duca la apartamentul unde statea cu ceilalti membri. I-am zis ca vom continua alta data lista si i-am promis ca voi avea grija de ea.
- Hey, maine mergem in parcul de distractii, vino cu noi! Ma invita el inainte sa plece.
- Nu, nu vreau sa va deranjez … bine! I-am zis repede razgandindu-ma, Taemin chicoti.
- Maine la 12 Park-hyung s-a oferit sa ne conduca, venim si dupa tine, o sa fie distractiv!
- Bine, atunci ne vedem maine! I-am spus dupa care a plecat si am inchis usa.
Nici dupa 2 secunde de cand inchisesem usa, se auzi soneria, am deschis usa, era Taemin, din nou.
- Ai uitat ceva? L-am intrebat razand.
- Da, da-mi numarul tau de telefon, in caz ca se fac schimbari de program!
I-am dat numarul meu de telefon, apoi isi lua “la revedere” si pleca. Dupa ce am inchis usa in urma lui, m-am uitat in sufragerie. Ce liniste era, mai inainte radeam atat de tare cu Taemin, incat eram sigura ca am deranjat tot blocul.
Mi-am auzit telefonul sunand, am alergat in camera si am verificat numarul, nu il stiam, am raspuns.
- Asta-i numarul meu, l-am auzit pe Taemin zicand.
Am chicotit.
- Ok, am sa-l memorez!
- Asa sa faci, uita-te pe geam!
M-am indreptat spre balcon, am deschis usa, am pasit pe balcon apoi m-am uitat in jos. Il vedeam pe Taemin uitandu-se in sus.
- Maine, la 12, sa nu intarzii, l-am auzit zicand.
Am ras, apoi i-am zis ca n-am sa uit. Am vazut cum oprise o masina, am presupus ca venise dupa el, i-am facut cu mana. Face si el, apoi se pregatea sa se urce in masina.
- Taemin! l-am strigat.
I-am facut semn sa astepte, apoi l-am sunat.
- Ce s-a intamplat? Intreba el.
- Cum aveti de gand sa mergeti maine in parc fara sa va observa fanii?
Taemin chicoti.
- Ne deghizam, ai sa vezi.
- Ok, ne vedem maine!
Imi facu cu mana, apoi se urca in masina.
Priveam masina cum se indeparteaza, apoi cand a disparut am privit privelistea de afara. Puteam vedea intr-o parte nori mari si negri, iar in partea opusa un cer senin portocaliu amestecat cu roz. Era atat de placut, iar maine urma sa fie o zi calduroasa .

Subject: Re: Shining Life Mon Jun 27, 2011 11:35 pm

YunHeeeeeee... mai repede cu nextuuu :P

Subject: Re: Shining Life Mon Jun 27, 2011 11:39 pm

Bunny, scuze cryed

M-am luat dupa modelul tau ><
Mianhaeyo ~ T-T ...

Capitolul 7
Y-YunHee
O-Onew
J-Jonghyun
K-Key
M-Minho
T-Taemin
P-Park hyung
“Shining Day”

Ma trezisem devreme, din nou. Eram nerabdatoare, vroiam sa treaca timpul mai repede. Chiar am stat la dus mai mult decat deobicei, apoi am incercat sa-mi gasesc de lucru prin apartament. Desi era totul la locul lor, tot am mai dat o tura cu aspiratorul. Dupa ce am terminat, m-am apucat de facut alte schite, cel putin asa avea sa treaca timpul mai repede.
La un moment dat, mi-am auzit telefonul sunand, era Taemin, am raspuns.
Y:- Buna!
T:- Hey, acuma venim spre tine!
Y:- Poftim? Deja? Cat e ceasul?
Il intreba pe Park-hyung cat era ceasul.
T:- Ii 11:45 am.
Eram atat de cufundata in ceea ce faceam incat am pierdut notiunea timpului.
Y:- Firar!
L-am auzit pe Taemin chicotind.
T:- Ai timp sa te pregatesti, oricum suntem putin blocati in trafic.
Y:- Bine, suna-ma atunci cand ajungeti!
L-am rugat, apoi am inchis telefonul.
M-am indreptat spre camera mea, apoi m-am schimbat intr-o pereche de colanti subtiri, negri si scurti pana la genunchi, un tricou alb larg cu bretele subtiri si o geanta pe o parte. In timp ce imi pieptanam parul, am facut o oarecare comparatie intre mine si oamenii de aici. Nu eram prea diferita. Aveam parul ondulat, mediu, saten deschis, iar ochii mei erau caprui inchis, aproape negri. Ce am observat e ca aici toata lumea are ochi caprui, foarte rar vezi persoane cu ochi albastri sau verzi si acele persoane sunt din alte tari. Forma ochilor mei era putin asemanatoare cu a coreenilor, ceea ce ma diferentia putin de ei este tenul meu foarte alb. In rest, eram chiar banala, nu aveam nimic deosebit. Atat fizic cat si psihic. O fata banala, plictisitoare – cum obisnuia sa-mi spuna sora mea. Dar chiar si asa, simteam ca aici era locul meu, aici era locul caruia ii apartin si aici trebuia sa fiu din totdeauna.
Mi-am prins parul in coada de cal cu o panglica lunga alba, mi-am aranjat bretonul pe o parte si mi-am lasat cateva suvite. Apoi m-am incaltat in tenisii mei favoriti, am luat aparatul de fotografiat, telefonul si lista care am facut-o cu Taemin, le-am pus in geanta apoi am plecat.
Tocmai atunci cand m-am urcat in lift, telefonul meu suna.
T:- Unde esti?
Y:- Sunt in lift, ajung imediat!
T:- Bine, grabeste-te!
Am inchis telefonul, apoi cand am ajuns la parter atunci cand am vrut sa ies din bloc, m-am impiedicat de prag.
M-am indreptat rapid spre masina, Taemin a deschis usa, apoi m-am urcat in masina. I-am salutat pe toti, am ramas uimita vazandu-i pe toti impreuna, credeam ca Jonghyun avea sa ajunga ceva mai tarziu.
K:- Ai luat aparatul de fotografiat?
Y:- L-am luat!
Am scos aparatul, apoi le-am facut o poza.
J:- Ai mai fost vreodata intr-un parc de distractii? Intreba Jonghyun.
Y:- Nu, e pentru prima oara!
J:- Nu te-ai dat niciodata in carusele?
Y:- Ba da, dar nu era chiar un fel de parc de distractii. Si ma dadeam numai atunci cand erau sarbatori, doar atunci veneau caruselele.
T:- Ciudat! Aici ii gasesti tot timpul si este deschis in fiecare zi.
O:- Si ce carusele erau?
Y:- Pai, nu erau cine stie ce. Dar cel mai tare a fost unul in care te invartea peste cap la inaltime.
O:- Ala este mic copil pe langa ce ai sa vezi aici.
M-am uitat la Taemin, nu era cu nimic schimbat de ieri.
Y:- Asta numesti tu deghizare?
L-am tachinat.
Scoase o pereche de ochelari de soare din hanorac si ii puse la ochi.
T:- Ce zici?
Y:- Nimic schimbat!
T:- Asta e!
Y:- Nu-ti faci probleme ca o sa va vada fanii si o sa sara pe voi?
M:- Il cunoastem pe administratorul parcului, l-am anuntat ca vom veni, iar el a aranjat totul ca sa nu fim deranjati, explica el.
P:- Am ajuns!
Am coborat din masina. M-am uitat la parc uimita, era atat de mare, asemanator cu ceea ce vedeai in filme.
P:- Nu uitati sa ma sunati atunci cand terminati, le zise Park-Hyung.
M:- Multumim, n-o sa uitam!
K:- Bun, e timpul sa formam echipele!
Zise Key dupa ce pleca Park-hyung.
Y:- Ce echipe?
Am intrebat confuza.
J:- Taemin nu ti-a spus?
Y:- Ce sa-mi spuna?
M-am uitat la Taemin, privi in jos rusinat.
J:- Motivul pentru care am venit azi este ca sa facem un concurs, acum ca esti si tu cu noi, echipele sunt egale, 3 intr-o echipa, 3 in alta.
Y:- Si pentru ce faceti acest concurs?
O:- Echipa care pierde face cinste timp de o luna la pranz plus, curatenie in tot apartamentul, dar in cazul tau e valabil numai pranzul.
Y:- Sa ghicesc, data trecuta, Onew si Taemin au facut echipa impreuna si au pierdut!
Le-am zis aducandu-mi aminte de prima zi in care i-am intalnit.
M:- Exact! Cum ti-ai dat seama?
Y:- Am ghicit! Si care sunt regulile?
T:- Asta inseamna ca accepti sa participi?
Intreba Taemin plin de speranta.
Y:- Da, pare amuzant, i-am zis zambind. A si inca ceva … toate intrebarile alea despre sport si jocuri de aseara?
O:- A fost ca sa vada ce sti si de ce esti in stare!
T:- Scuze!
Am ras, ma intrebam eu de ce imi punea atatea intrebari.
K:- Mai intai formam echipele, apoi fiecare echipa alege cate 3 probe.
M:- Si concureaza numai cate un singur membru impotriva altuia din echipa adversa, completa Minho.
J:- Gata cu vorba, regulile sunt usoare, sa alegem echipele!
O:- Stati! O regula noua: Nu trisati!
Adauga Onew uitandu-se la Key cu inteles.
K:- Ce vrei sa fac daca nu esti atent pe unde mergi? Acolo isi gasise piciorul meu sa stea.
Am chicotit.
Y:- Doar pentru concursul asta am venit?
M:- Nu, in timpul concursului ne si distram, ne dam in carusele, mancam vata de zahar, raspunse zambind.
Y:- Ok si cum alegem echipele?
T:- “Piatra, hartie, foarfece”, stii jocul, nu?
Y:- Da!
J:- Sa incepem!
Am jucat “piatra, hartie, foarfece” de cel putin 10 ori cred, pana cand am reusit sa formam echipele. Faceam parte din aceeasi echipa cu Minho si Onew, iar noi trebuia sa concuram impotriva lui Taemin, Jonghyun si Key. Onew chiar alesese un nume pentru noi, “Titanii”, iar echipa lui Jonghyun se numea “Force”.
O:- Nu-i correct, Taemin e cel mai priceput la dans, se planse Onew.
J:- Si Minho e cel mai bun la sport, spuse Jonghyun pe acelasi ton plangaret.
T:- Nici mie nu-mi convine ca YunHee este in echipa voastra! Din cate mi-a spus aseara, este buna la multe lucruri! Zise ingrijorat de soarta echipei.
J:- Mai vedem noi!
K:- Lasa-ti asta, cine alege prima proba?
M:- Liderii sa faca “piatra, hartie, foarfece” cine castiga alege prima proba.
Onew si Jonghyun se pregatise ca si cand urma o confruntare pe viata si pe moarte. Era amuzant sa-i privesc cat de implicati erau in acest joc. Intr-un final, castiga Onew.
O:- Fiecare alege cate o proba, zise el. Minho?
M:- Proba 1: Baschet!
J/K/T:- Nuuu! au strigat echipa “Force” la unison.
O:- Bine, sa mergem!
Am intrat in parc, mai faceam cand si cand poze, ne-am indreptat spre un stand unde aruncai mingile la cos. Onew plati, apoi isi drese vocea:
O:- Doamnelor si domnilor, incepe prima proba, anunta Onew pe un ton haios. Primii concurenti sunt: din echipa “Titanii” …
J:- Ce nume caraghios!
Rase Jonghyun, dar Onew il ignora si continua.
M:- Flamnig Charisma, Minho si din echipa “Force” …
K:- Maknae Taemin!
T:- Hey, protesta el.
O:- Maknae Taemin. Echipa care inscrie cele mai multe puncte, castiga!
Taemin se pregati sa arunce primul la cos.
J:- Are trei incercari, daca nimereste de fiecare data, echipa noastra are un punct, imi explica el. Hai Taemin!
T:- Taci, nu ma pot concentra!
Am chicotit. Taemin se pregati, apoi arunce prima minge si nimeri din prima. Se pregati pentru a doua oara si … nimeri din nou.
Y:- E bun, am observat eu.
O:- Asteapta numai!
Se pregati si pentru a treia aruncare si … esua! Onew si Minho incepu sa rada.
M:- De fiecare data e la fel.
Veni randul lui Minho si el nimeri de 3 ori la rand ca si cand ar fi o nimica toata. Am ramas uimita cat de repede inscria, echipa noastra avea 1 punct, iar “Force” 0.
T:- Cine urmeaza?
Intreba Taemin bosumflat ca pierduse.
J:- Eu si Onew. Fratii mai mari intai, ii zise lui Onew.
Onew lua o minge in mana si se pregati sa arunce.
O:- Hai Onew! l-am incurajat.
Onew imi zambi – uau, pentru a doua oara- si arunca prima minge, nimerise. O lua pe a doua si … reusi din nou. Ultima oara, se concentra si … esua!
J:- Da! striga fericit. Randul meu.
Jonghyun nimerise primele doua, iar a treia oara, se pregati si … a inscris!
J:- Da! Da! Da!
M:- Egalitate! anunta Minho scorul. Urmatorii concurenti: Yunhee si Key!
Concuram impotriva lui Key, nu stiam cat de bun era el la baschet. Dar nu l-am subestimat, stiam ca nu-i place sa piarda. Speram ca putinul care il stiam la baschet sa ma ajute.
O:- Soarta echipei este in mainile tale, imi spuse pe un ton serios dar in acelasi timp amuzant.
Y:- Priceput sefu’!
Onew chicoti.
K:- Doamnele mai intai!
Y:- Ce gentleman!
Key zambi.
Am luat o minge, m-am pregatit si am fixat cu privirea cosul. M-am concentrat si am aruncat prima minge. Nimerisem, am luat-o pe a doua si … am nimerit din nou. La a treia aruncare m-am concentrat ceva mai mult si … am nimerit.
Y:- Victory! Am strigat fericita.
Minho striga de fericire si incepu sa ma aplaude, iar Jonghyun se uita la mine mirat, cu gura cascata. Mutra lui ma facu sa izbucnesc in ras.
Y:- Nu ma subestima!
I-am zis zambind aducandu-mi aminte de ce zisese inainte dupa ce am format echipele.
Urma Key, Jonghyun si Taemin au inceput sa-l incurajeze. Key nimerise primele doua aruncari, iar la a treia se pregati si … nimeri!
O:- Ah nu!
M:- Egalitate!
Vanzator:- Poftiti premiul vostru!
Premiul era o pereche de ochelari mari, albastri cu luminite care se aprindeau.
O:- Multumim, spuse Onew dupa ce lua ochelarii si ii puse la ochi, arata caraghios.
Am chicotit.
Y:- Ce urmeaza? i-am intrebat.
Incepea sa devina din ce in ce mai interesant.
T:- Carusele! Spuse Taemin fericit ca un copil mic.
Ne-am indreptat spre primul carusel pe care il observasem, era o caracatita care se invartea si in acelasi timp invartea niste cesti mari de ceai. Oamenii se urcau in acele cesti.
Ne-am urcat cu totii in aceeasi ceasca uriasa, m-am asezat intre Taemin si Minho. La inceput, ne invarteam incet, dar apoi a inceput sa invarte din ce in ce mai tare. Ne tineam stransi cu totii de mana si strigam, la un moment dat era cat pe ce sa cad din scaun, dar Minho ma prinse la timp si imi dadu drumul abia cand viteza a mai scazut.
Cand am coborat eram atat de ametia si nu eram singura, Onew se tinea de Key ca sa nu cada.
Ne-am mai oprit si la alte carusele, apoi Taemin anunta urmatoarea proba.
T:- Proba 2: PaintBall !
Y:- PaintBall? Este asa ceva aici?
Am intrebat curioasa.
T:- Da, este un mic poligon mai incolo.
Ne-am indreptat cu totii inspre paintball, in poligon erau obstacole dupa care sa te ascunzi, cativa copaci, o masina stricata, cativa stalpi, garduri si cateva capite cu fan. Am stat si m-am uitat la oamenii care erau inaintea noastra, parea a fi un razboi. Toti erau imbracati in niste costume speciale si tineau in mana pistoalele pline cu vopsea.
Am lasat lucrurile la un fel de vestiar, ne-am schimbat in acele costume, ne-am pus niste masti speciale si ne-au dat pistoalele. Noi foloseam vopsea verde, iar echipa adversa vopsea galbena. M-am gandit ca seamana cu jocul acela cu impuscaturi, “Call of Duty” doar ca de data aceasta era oarecum real.
Pentru a castiga, trebuia sa-i “impuscam” pe toti din cealalta echipa. In timp ce Onew explica regulile, am analizat arma pentru a-mi da seama cum functioneaza, avea chiar si un fel de binoclu in care sa vezi din indepartare. “Ce tare!” mi-am zis entuziasmata in gand, din greseala am apasat pe tragaci si era cat pe ce sa-l nimeresc pe Jonghyun.
Y:- Scuze! Am spus repede rusinata.
Am ales ca noi sa intram primii, echipa “Force” intrau in joc dupa cateva minute.
Am alergat alaturi de Onew si Minho, pana s-au oprit in spatele unui gard. Acolo Minho ne-a explicat ce sa facem, a considerat ca eu eram veriga slaba si cu siguranta aveau sa ma doboare pe mine prima. Nu prea mi-a convenit, dar avea dreptate. La un moment dat ne-am despartit, apoi ne-am ascuns.
Planul era ca eu sa-i ademenesc - mai bine spus, eram momeala – iar Minho si Onew aveau sa-mi acopere spatele.
Ma ascundeam dupa un copac, m-am uitat atenta in partea opusa, undeva in stanga mea era masina, parea a fi liber. Am iesit repede din ascunzatoare si am alergat spre masina. Am ajuns bine si nevatamata, nici urma de inamici – ce amuzant era sa gandesc asa.
Le-am facut semn lui Onew si Minho ca era liber, in timp ce ei isi schimbau ascunzatoarea m-am uitat dupa ceva neobisnuit. Am vazut o miscare vaga pe langa un gard, am incercat sa le fac semn sa se grabeasca, Minho reusise sa se ascunda, dar Onew inca nu ajunsese la ascunzatoare. L-am observat pe Key din spatele unui stalp cum il fixeaza pe Onew.
L-am fixat si eu pe Key, apoi am apasat scurt pe tragaci inainte sa-l “impuste” pe Onew si … il nimerisem direct in umar. Acesta uimit s-a retras din raza mea vizuala. M-am uitat la Onew, isi schimbase directia si se ascunse dupa unul dintre copaci.
M-am gandit la urmatoarea strategie, eram sigura ca acum ei stiau unde eram eu si Onew, dar de Minho nu. Din locul unde era Minho, putea sa vada foarte bine de unde tragea echipa adversa, asa ca m-am gandit sa risc si sa fug spre gard. Am numarat pana la trei in gand si am inceput sa alerg in zig-zag pana la gard.
Incepuse sa traga spre mine, i-am vazut pe Onew si Minho cum se uitau in locul de unde se tragea si au inceput si ei. L-am auzit pe Taemin tipand de uimire. Probabil il nimerise.
M-am oprit o clipa dupa gard ca sa-mi revin putin, apoi am inceput sa alerg din nou spre o capita de fan. De data aceasta nu s-a tras deloc. M-am uitat inspre locul unde era Minho si l-am vazut stand in picioare, era scos din joc. M-am uitat la Onew, iar el era lovit la picior. Am incercat sa ma uit dupa un alt loc unde as putea sa ma ascund si am reusit sa ma feresc exact la timp inainte sa fiu “impuscata”.
M-am gandit sa ma ascund dupa o alta capita cu fan de undeva din dreapta, am alergat din nou inspre acel loc. In timp ce alergam am observat cum Onew si Key se impuscasera reciproc si amandoi erau scosi din joc. Ramasesem numai eu si Jonghyun.
M-am ascuns dupa capita cu fan. In timp ce ma gandeam la urmatoarea miscare, mi-am auzit numele strigat din spatele meu. Era Minho, dar nu intelegeam ce spunea. I-am facut semn ca nu inteleg. M-am deplasat in genunchi cu cativa pasi de langa capita pentru a intelege mai bine.
M:- IN SPATELE TAU! striga el.
“In spatele meu?” mi-am zis in gand.
M-am uitat in spate si l-am vazut pe Jonghyun care era dupa aceeasi capita cu fan, ma fixa cu arma. Exact inainte sa ma nimereasca, m-am rostogolit si am reusit sa-l nimeresc in masca.
Jonghyun se puse in genunchi, arunca arma intr-o parte si isi scoase masca.
J:- Aahhh, firar! Spuse el.
M-am ridicat in picioare si mi-am scos si eu masca.
Y:- E doar un joc, i-am zis amuzata. Ati jucat foarte bine! Am incercat sa-i mai ridic moralul.
J:- Nici voi n-ati fost prea rai.
L-am vazut pe Onew alergand spre noi si intre timp isi dadu jos masca.
O:- Ieeeee!
Striga el de fericire.
In graba lui, se impiedica de arma lui Jonghyun si cazu peste mine trantindu-ne pe amandoi in fan.
Din nou, i-am simtit parfumul dulce. Isi ridica incet capul si privirile noastre se intalni. M-am uitat in ochii lui ciocolatii, care ma priveau bland, nu-mi puteam lua privirea din ochii lui, era hipnotizant. Parea ca timpul s-a oprit in loc. Brusc ma cuprinse un val de sentimente amestecate, ceva ce nu mai simtisem niciodata. Era un sentiment placut, cald, nu vroiam sa se mai terminte.
Toate acestea dura numai cateva secunde, intre timp venisera si ceilalti.
M:- Sunte-ti bine?
Eu si Onew am inceput sa radem, apoi s-a dat la o parte si m-a ajutat sa ma ridic.
O:- Da suntem bine!
J:- Nu-mi vine sa cred, eram atat de aproape, spuse cu ciuda.
M:- Acum noi conducem cu un punct!
M-am uitat la Taemin, nu avea nici urma de vopsea pe el.
Y:- Cum ai iesit din joc?
Mi-a aratat masca, avea o pata mare si verde tocmai in frunte, am chicotit.
K:- Unde ai invatat sa actionezi asa?
Y:- In jocurile video, i-am zis sec.
Taemin a chicotit.
J:- Daca stiam de ce esti in stare, nu alegeam proba asta. Taemin e de vina ca nu a aflat tot ce trebuia de la tine!
T:- Hey, eu mi-am facut doar datoria, se apara el.
Y:- Aaa deci toate intrebarile de aseara au fost doar de forma, iar eu care credeam ca ne imprieteniseram, am spus teatral afisand o fata bosumflata.
Taemin se uita zapacit cand la mine, cand la Jonghyun.
T:- Nu au fost de forma, chiar suntem prieteni, zise el repede.
Y:- Serios? Am afisat fata de catelus.
T:- Sigur ca vorbesc serios!
Veni si ma imbratisa, la asta, chiar, nu ma asteptam.
T:- Promit ca n-am sa ma fac tot ce imi spune Jonghyun-hyung, zise el dand vina indirect pe Jonghyun.
J:- Hey!
Am chicotit.
Am iesit din poligon ne-am schimbat apoi ne-am indreptat spre celelalte probe.
Proba 3 era aruncatul cu sageti la tinta, a 4-a pescuitul si a 5-a ghicitul in care cana se afla o minge. La prima si ultima proba echipa noastra pierduse, iar la cea de a 4-a proba – datoria cunostiintelor mele legate de pescuit care le-am capatat de-a lungul anilor mergand impreuna cu tata la diferite lacuri – reusisem sa ne salvez, iar ambele echipe castigasera la proba asta. Acum echipele noastre erau la egalitate.
Ne-am hotarat ca ar fi timpul sa lasam concursul deoparte si sa mai mergem in ceva carusele.
Ne-am dat in masinute, unde ne ciocneam unii de altii, cel mai des il nimeream pe Taemin, ne-am dat intr-un fel de ciocan, cam la fel cu cel in care ma dadusem acasa. Dupa ce am coborat, Jonghyun eram cam verde la fata, apoi au urmat alte carusele.
In timp ce ne plimbam pe langa caruselele in care ne dadusem, ne gandeam ce urmeaza. Ne-am oprit la un moment dat ca sa facem o poza, am rugat pe cineva sa ne faca. In timp ce stateam la poza, am observat in spatele acelei persoane un fel de tunel al groazei, speram sa nu fi observat si ceilalti. Dupa ce a facut poza i-am multumit.
K:- Sa mergem in tunelul groazei!
T:- Buna idee, fu de acord Taemin.
Am inghitit in sec, uram tunelele de groaza.
Ne-am indreptat spre tunel si am asteptat la rand.
M:- Interzis minorilor sub 15 ani, citi de pe un afis.
J:- Yunhee, cati ani ai?
Y:- 16 ani.
J:- Adica 15?
Y:- Nu, adica 16.
J:- Daca ai 16 ani inseamna ca normal ai 15.
Ma uitam la el confuza.
Y:- Nu inteleg!
M:- Ce vrea hyung sa spuna este ca la noi in Coreea se pune la varsta un an in plus, de exemplu sa zicem ca un copil mic are 2 ani in America, iar noi spunem ca are 3, explica el.
J:- Ca sa fie mai usor, pe ce data te-ai nascut?
Y:- 2 noiembrie 1993.
M:- Deci normal ai 16, dar la noi se pune ca ai 17 ani, ca si Taemin.
Y:- Taemin are 16 ani?
Am intrebat surprinsa.
T:- Dap, m-am nascut pe 8 iulie 1993.
Y:- Deci esti cu cateva luni mai mare ca mine.
T:- Ai zis ca esti nascuta in ’93, nu?
Y:- Da.
T:- Inca un lucru de adaugat pe “lista lucrurilor in comun YunMin”, zise el entuziasmat.
J:- Ce lista? Intreba Jonghyun confuz.
Eu si Taemin am inceput sa radem, ceilalti se uitau ciudat la noi.
M-am uitat in fata, nu mai era mult, imediat urma sa intram si noi, am inghitit in sec. Poate ca imi placea sa ma uit la filme horror, dar uram tunelele de groaza.
Oamenii din fata noastra intra, trebuia sa asteptam sa iese ei mai intai, apoi urmam noi. Am auzit un tipat, involuntar am facut un pas in spate. Taemin observa reactia mea, isi puse o mana pe umarul meu si imi zambi incurajator.
K:- Ai mai fost vreodata intr-un tunel de groaza?
Y:- Sincer? … nu, e pentru prima oara, am recunoscut.
J:- Ti-e frica?
Ma intreba pe un ton sinistru.
Y:- Mie? Frica? M-am uitat la el incercand sa par convingatoare. Nici gand!
Nu parea prea convins de asta.
J:- Iti este frica, continua amuzat.
T:- Va fi bine, imi promise el.
“Sper” mi-am zis in gand.
Isi facu aparitia un om costumat intr-un vampir si ne invita inauntru. I-am lasat pe Minho, Key si Jonghyun sa intre primii. Am sovait inainte de a intra nefiind sigura daca sa intru sau sa le spun ca ii astept afara. L-am simtit pe Taemin langa mine care isi puse usor mana pe spatele meu si ma impinse usor catre usa.
Y:- Daca ma gandesc mai bine, va astept afara, am zis in cele din urma, dar era prea tarziu, intrasem.
K:- Gandeste-te ca nimic nu este real!
Incerca sa ma incurajeze, dar fara prea mult success.
O:- Sa mergem!
L-am auzit pe Onew zicand langa mine.
Cu totii erau curiosi si entuziasmati de ceea ce avea sa se intample, mai putin eu.
I-am urmat pe Key si Jonghyun, iar Taemin, Onew si Minho erau in urma mea.
Ne aflam pe un fel de pod, nu parea prea infricosator, in afara de faptul ca era aproape bezna. Din cauza ca inaintam incet, Minho o luase inainte si la fel facu si Taemin. L-am simtit pe Onew in spatele meu, aproape de mine, am tresarit atunci cand m-a prins de talie impingandu-ma usor inainte.
O:- Va fi bine, iti promit! Imi spuse incet.
Simteam cum inima incepuse sa-mi bata tare, din cauza lui sau al tunelului, presupuneam ca din amandoua motivele.
Urmatoarea camera era putin mai luminoasa, dar foarte ametitoare. Din cauza luminilor ametitoare care se invarteau, aveam impresia ca urma sa cadem, asa ca ne-am sprijinit de balustrada. Ceilalti radeau si se distrau.
Am intrat pe o usa care parea antica si intrasem intr-un fel de cimitir. In stanga si in dreapta noastra se puteau vedea falsele morminte deschise cu pietre funerare culcate la pamant sau rupte. Din cauza intunericului nu puteam vedea pe unde calcam, ma impiedicasem la un moment dat de ceva ce – am crezut eu – parea a fi o piatra. M-am sprijinit de tricoul lui Taemin ca sa nu cad.
T:- Esti bine?
Y:- Da, am mintit.
T:- Haide, nu mai e mult.
Necunoscut:- Nu, de abia acum incepe, spuse cineva a carui voce nu am recunoscut.
M-am uitat in partea de unde am auzit vocea, dar nu vedeam pe nimeni.
K:- Cine a … ? incepu Key, dar fu intrerupt de un ras malefic care se auzi din unele dintre mormintele descoperite.
Ne-am uitat in directia de unde s-a auzit rasul, venea din mormantul care era cel mai aproape de noi. Acelasi vampir care ne-a spus ca putem intra, iesi din mormant.
Vampir:- Bine ati venit in lumea mea, va urez o calatorie… inspaimantatoare, incepu sa rada isteric.
Isi deschise bratele larg, apoi arata spre noi.
Vampir:- Prinde-tii copilasii mei, striga tare.
Din celelalte morminte isi facu aparitia mai multi zombi, unul dintre ei chiar nu avea cap. Cum au facut asta? Ma intrebam in gand. Au inceput sa scoata sunete caudate, dupa care se indreptau spre noi cu viteza.
Am inceput sa alergam spre singura iesire din cimitir cu zombie pe urmele noastre. Il auzeam pe Jonghyun care radea de incantare.
Vampir:- Puteti fugi, dar nu va puteti ascunde!
O replica stupida si veche dupa parerea mea.
Am intrat intr-un tunel unde nu puteai sa vezi nimic. Nu-i mai auzeam pe zombi, probabil se oprise in a ne fugari. Am pasit atenta, nu puteam vedea nimic. Ma sprijineam de perete pentru a-mi da seama in ce directie sa o iau.
Y:- Taemin? am intrebat incet.
Nu am primit nici un raspuns.
Y:- Taemin? am strigat ceva mai tare. Taemin? Onew? Minho? Unde sunte-ti? Key? Jonghyun?
Voce:- Aici! am auzit o soapta, nu-mi puteam da seama care dintre ei era, dar m-am indreptat in directia de unde se auzea.
Y:- Unde?
Voce:- Aici, aici! Se auzi ceva mai tare.
Y:- Nu vad nimic.
Voce:- Aici!
Am auzit ceva langa mine, m-am indreptat spre locul de unde am auzit. Mi-am intins o mana in fata, am atins ceva, parea a fi un tricou.
Y:- Ce bine ca v-am gasit!
Voce:- Haide!
M-a prinse de mana strans si ma trase dupa el.
Y:- Unde mergem?
Voce:- Haide! Haide!
Nu-mi puteam da seama dupa voce cine era, parea a fi Onew, dar nu eram sigura.
Intrasem intr-o camera unde era o lumina puternica. Mi-am mijit ochii pentru a ma obisnui cu lumina aceea. Cand in cele din urma am reusit sa vad ceva, mi-am dat seama ca eram intr-o camera cu neoane si multe oglinzi. Ma uitam la mana care ma tinea in continuare, avea pielea aproape albastra si urme de sange uscat- care dupa parerea mea, nu parea a fi deloc fals. Era imbracata intr-o rochie alba patata cu sange, lunga pana la genunchi, desculta si parul lung pana la talie si negru ca smoala. Am inghetat cand am reusit sa fac asemanarea cu unul dintre personajele din filmul care ma ingrozise rau de tot. Simtind ca nu putea sa ma mai faca sa inaintez, imi dadu drumul, se opri si se intoarse usor cu fata spre mine.
I-am vazut fata alb-albastruie si ochii negrii complet. Deschise usor gura si incepu sa scoata acel sunet ca si cand cineva o strangea de gat. Se aproprie usor de mine. Nu puteam sa ma misc, frica – in ciuda faptului ca stiam ca totul este un fals- puse stapanire pe mine. Atunci cand mai avea doar 2 pasi pana la mine, am reusit sa ma misc. Am facut incet cativa pasi in spate, pana am atins una dintre oglinzi impiedicandu-ma sa inapoiez. Mi-am dat seama ca ma aflam intr-un fel de labirint de oglinzi.
M-am ferit din calea ei si am inceput sa alerg incercand sa gasesc o cale de iesire. M-am uitat la oglinzi, o puteam vedea in toate oglinzile. Aveam impresia ca eram inconjurata din toate partile de clonele ei.
Y:- Taemin! am strigat. Onew! Key! Unde sunte-ti? Jonghyun! Minho! Raspunde-ti!
Am vazut o usa alba, m-am indreptat spre ea. Am deschis-o si am intrat dupa care am inchis-o la loc, am rasuflat usurata. M-am intors cu fata spre incaperea in care ma aflam. Parea a fi holul unui castel abandonat. Iar afara parea ca ploua torential cu fulgere insotite de tunete.
Am inaintat incet, oricum era mai bine decat sa stiu ca The Grudge sau cum s-o chema era pe urmele mele. Holul era destul de ingust si slab luminat de niste asa zise torte.
La jumatatea drumului, am observat mai multe armuri cum vezi in filmele americane medievale. Am trecut incet de prima armura, crezand ca avea sa se miste sau sa faca ceva, oricum, ma asteptam la orice. Am trecut si de a doua fara sa faca nimic. La a treia armura, m-am oprit. Era prea usor, am trecut de toate si nu se intamplase nimic. Ma uitam la a treia armura, parea doar o cutie goala. Am simtit ceva in spatele meu, tocmai atunci cand am vrut sa ma intorc, armura s-a miscat. Si-a ridicat sabia in aer si se pregatea sa atace.
Surprinsa, am tipat si mi-am ridicat mainele deasupra capului pentru a ma apara. Cand armura a lasat sabia in jos, cineva ma prinse de mana si ma trase din calea sabiei. Am tipat din nou surprinsa.
Y:- Da-mi drumul, strigam incercand sa ma eliberez, fiind sigura ca era din nou ea.
O:- YunHee, stai! Sunt eu, Onew! zise el incercand sa ma calmeze.
Y:- O-Onew?!
M-am oprit si m-am uitat surprinsa. Era el, era Onew. L-am imbratisat fiind recunoscatoare ca nu era una dintre acele bestii. Cand mi-am dat seama de ceea ce faceam, m-am indepartat.
Y:- Scuze, i-am spus rusinata. Unde sunt ceilalti?
O:- Afara! Cand am iesit si am vazut ca nu erai cu noi, am venit sa te caut.
Armura din spatele meu se misca din nou si se indrepta spre noi.
O:- Haide sa iesim de aici!
Am incuviintat scurt.
In timp ce il urmam, am observat vag o urma de roseate in obraji, dar din cauza ca era cu spatele la mine, nu eram sigura de asta, probabil era din cauza luminii. Cand am ajuns la urmatoarea usa, se opri.
Y:- Ce s-a intamplat? L-am intrebat confuza.
O:- Inchide ochii si nu-i deschide pana iti zic eu, spuse dupa care ma lua de mana si deschise usa.
Am inchis ochii si m-am lasat ghidata de el. Auzeam tot felul de sunete, lilieci, serpi, tigri. La un moment dat m-am impiedicat –din nou – de ceva si am cazut in genunchi.
O:- Esti bine?
Ma intreba in timp ce ma ajuta sa ma ridic.
Y:- Da, pot sa deschid ochii?
Chicoti.
O:- Inca nu, mai e putin.
Dupa cateva minute am iesit afara.
J:- In sfarsit!
L-am auzit pe Jonghyun zicand.
O:- Acum poti sa deschizi ochii!
Mi-am deschis ochii si i-am vazut pe ceilalti stand pe o banca.
J:- Ti-am spus ca iti este frica.
M-am inrosit si am incuviintat, a chicotit, am incercat sa ma abtin sa nu scot limba la el ca un copil mic de 5 ani.
M-am uitat la Onew, avea o nuanta vag de roz in obraji, probabil mi se paruse de la lumina in tunel.
T:- Te simti bine?
Ma intreba Taemin cand veni langa mine.
Y:- Da, sunt bine! Voi cum ati reusit sa iesiti?
K:- Venise vampirul ala si ne aratase drumul catre iesire. Cand am iesit, am vazut ca nu erai cu noi si Onew a intrat valvartej inapoi in tunnel!
J:- Eroul in actiune!
Onew il inghionti in joaca.
T:- Credeam ca iti plac filmele de groaza!
Y:- Da, imi plac, dar nu tunelele.
T:- N-a fost asa rau tunelul!
J:- Taemin, tu ai tipat ca o fetita cand ai vazut toti gandacii aceia, il tachina.
T:- Am crezut ca sunt adevarati, in America se folosesc gandaci adevarati pentru tunele, se apara el.
Y:- Ce gandaci?
O:- Gandacii din camera lui Frankenshtein, cea de dupa camera cu armurele, explica el.
Y:- De asta mi-ai spus sa inchid ochii?
O:- Da, imi zise zambind.
Y:- De unde ai stiut ca urasc gandacii?
O:- Toate fetele pe care le-am intalnit urasc gandacii, plus Taemin.
T:- Hey!
Am inceput sa radem.
T:- Si Jonghyun hyung s-a speriat cand si-a vazut propria relfexie in oglinda, completa Taemin.
J:- M-am speriat de cat de bine aratam! Se apara el. Onew hyung s-a speriat cand a vazut-o pe fata aia in rochie alba ca in filmul ala … cum se chema?
O/Y:- The Grudge, am raspuns la unison.
O:- Ai vazut filmul?
Y:- Da, sunetul ala pe care il scoate ma inspaimanta, ma trec fiori numai cand ma gandesc la el.
O:- Da, sau stilul de a merge …
M:- Gata cu filmele. Urmeaza ultima runda!
K:- Cine spune urmatoarea proba?
T:- YunHee!
Y:- Eu?
T:- Da! Ai vreo idee?
Am inceput sa ma gandesc la o proba, trebuia sa fie ceva simplu si distractiv, am hotarat eu. Ceilalti asteptau in timp ce ma gandeam. Am observat un mic teren de fotbal care avea si o pista de alergat. Cativa copii se jucau cu niste mingi mari din plastic si sareau pe ele.
Y:- Ce zice-ti de o cursa cu mingile?
Am intrebat aratand inspre copiii care se jucau.
T:- Pare distractiv!
O:- Care sunt regulile?
Y:- Participa toti, se face cate o tura pana la mijlocul terenului si inapoi. Iar cel care ajunge ultimul iese din competitie.
J:- OK! Asa ramane!
M:- Mai intai sa facem rost de mingi.
Jonghyun si Taemin s-au dus sa cumpere mingi, iar noi ne-am indreptat spre teren. Dupa ce au venit cu mingile, am rugat pe unul dintre copii sa fotografieze, iar pe altul sa fie arbitrul.
Ne-am asezat la start, ordinea fiind amestecata: Key, Minho, Taemin, eu, Jonghyun si Onew.
“Arbitrul”:- Pe locuri … fi-ti gata … start!
Am inceput sa sarim catre mijlocul terenului. La inceput, am avut cateva dificultati, dar apoi m-am obisnuit.
Jonghyun incerca sa-l impiedice pe Onew sa mearga mai departe tragandu-l de tricou, eu si Taemin ne impingeam unul in altul, iar Key nu reusea sa-l ajunga din urma pe Minho care conducea. La intoarcere, Minho era cel care ajunsese primul, apoi Taemin, eu, Key, iar cand am privit in urma Jonghyun si Onew se impingeau unul in altul. Jonghyun cazu de pe minge, iar Onew a reusit sa-l intreaca si a ajuns la linia de sosire. Jonghyun nici nu se mai obosi sa ajunga inapoi, se intinse pe iarba proaspat taiata si se odihni dupa cursa nebuna.
T:- Hyung, da-te de pe teren daca nu vrei sa fi zdrobit de mingi! Ii spuse amuzat.
Jonghyun se ridica de pe jos, isi lua mingea si veni inapoi.
J:- Mi-ai pus piedica! Il acuza pe Onew zambind.
O:- Iar tu m-ai tras de tricou!
M:- A doua runda!
“Arbitrul”:- Pe locuri … fi-ti gata … start!
A doua runda a fost la fel de nebuna ca si prima, doar ca de data asta eu am fost cea care a ramas ultima. Alunecasem de pe minge si cazusem. Cand am vrut sa ma intorc in joc, ceilalti ajunsesera la linia de sosire.
A treia runda, Taemin a fost cel care a ramas ultimul, iar in a patra Onew.
Ultima runda avea loc intre Minho si Key.
“Arbitrul”:- Start!
O/Y:- MINHO! MINHO!
T/J:- KEY! KEY!
J:- Key, daca o sa pierzi sa stii ca nu eu o sa spal vasele!
Key auzise ce i-a spus Jonghyun si a inceput sa sara mai tare pentru a-l intrece pe Minho. La intoarcere Minho si Key erau la egalitate. Key se uita in jos la mingea lui Minho.
K:- Minho ah, ti s-au dezlegat sireturile!
M:- Nu ma pacalesti tu pe mine! Ii spuse acesta razand.
Dupa cateva secunde, Minho cazu din cauza sireturilor, iar Key i-a luat-o inainte, astfel castigand.
O/Y:- Nuuu!
M:- Nu pot sa cred!
K:- Ti-am zis eu, dar nu m-ai crezut! Ii zise ranjind invingator.
J:- Si castigatorii editiei a 20-a sunt echipa “Force”! Multumim pentru aplauze!
Taemin si Key au inceput sa strige victoriosi si sa aplaude, i-am aplaudat si eu, apoi i-am felicitat.
O:- Acum ce facem?
T:- Nu ne-am dat inca in Rollercoster!
J:- Urmatoarea destinatie: Rollercoster Ride! Zise cantand.
Ne-am indreptat spre Rollercoster, cand am ajuns, am ramas uimita de cat de mare era. Era cu mult mai mare decat asa cum aparea la televizor.
T:- Ce parere ai?
Y:- E mare!
T:- Da, fu el de acord. Te-ai mai dat vreodata in asa ceva?
Y:- Nu, niciodata!
Am recunoscut.
T:- O sa-ti placa, sunt sigur!
I-am zambit dupa care am asteptat la rand. Apoi ne-am urcat, Taemin se asezase langa mine, in fata noastra, Jonghyun si Minho, iar in spatele nostru Onew si Key. Dupa cateva minute a inceput cursa.
Nu parea atat de rau la inceput, dar apoi a prins viteza, tipam cu totii de incantare. Urcam in sus, apoi ajungeam in jos, apoi iar in sus si o data peste cap, a fost o nebunie totala.
Cand am coborat, ne-am dus la un stand de inghetata, apoi ne-am asezat langa o fantana arteziana. Onew si Minho se duse sa cumpere apa. Era aproape amurgul, ma gandeam cat de distractiv fusese toata ziua. Cu ei pe aproape, este imposibil sa te plictisesti.
Am simtit cum Taemin imi luase o suvita din parul meu si se uita la ea.
Y:- S-a intamplat ceva?
Puse suvita in fata soarelui.
T:- Asta e culoarea ta naturala? Ma intreba curios.
Y:- Da, de ce?
T:- La lumina soarelui, ii aproape blond, pare a fi vopsit!
Y:- Nu-i vopsit, asa e el, cu nuante de blond in varfuri!
T:- Ti l-ai facut cu ondulatorul?
Y:- Nu, din nou, asa e el! Nu am apucat azi dimineata sa-l intind cu placa!
K:- De ce ti-l intinzi? E mult mai dragut asa!
Y:- Imi place mai mult drept!
K:- Mda, dar frumusetea naturala este la moda acuma!
Am chicotit.
Intre timp Onew si Minho se intorsesera cu apa. Minho se aseza langa Jonghyun, iar Onew pe jos in fata mea si al lui Taemin.
K:- O sa te murdaresti!
Onew ridica din umeri indiferent. Taemin se aseza langa el. Am chicotit.
In timp ce mancam inghetata, priveam parcul, erau multi oameni cu copiii lor. M-am uitat in directia soarelui, era un peisaj atat de minunat care iti taia rasuflarea. Am observat cum Taemin si Onew se uitau la mine, am zambit.
Y:- Ce mai e?
T:- Ochii tai, raspunse Taemin, apoi veni mai aproape de mine si se uita direct in ochii mei.
Nu am putut sa-i sustin privirea asa ca am privit in alta parte.
Y:- Ce-i cu ei? Am intrebat rusinata.
T:- Au aproape aceeasi culoare cu ai lui Onew plus ca au aproape aceeasi forma ca a asiaticilor! Interesant! Mormai.
N-am mai suportat sa se uite la mine si l-am impins usor.
Y:- Gata, gata! Te-ai holbat destul!
T:- Nu esti prea diferita, dar totusi diferita!
Am chicotit.
Y:- Nu prea diferita, dar diferita … cum vine asta?
Taemin dadu din umeri usor si o lasa balta.
“Nu prea diferita, dar diferita …” mi-am repetat din nou in gand. Pricepusem chiar foarte bine aceste cuvinte. Aceeasi senzatie o aveam in legatura cu ei. Inca nu reusisem sa-mi dau seama ce anume ii facea atat de speciali si de ce pareau atat de diferiti fata de celelalte vedete.
Onew isi desfacu dopul de la sticla cu apa, lua o gura din el si isi scutura capul. Oare fusese in mintea mea sau chiar am auzit cum l-a imitate pe Donald Duck? Taemin rase.
O:- Ce rece e!
Il mai imita inca o data.
Ma uitam surprinsa.
Y:- Faci exact ca Donald Duck, cum poti face asta?
L-am intrebat curioasa.
T:- Ha, asta-i numai una dintre talentele ascunse ale liderului!
J:- Nu numai Onew are talente ascunse.
M:- Da, fiecare este in stare de ceva, cum ar fi Key si pasiunea lui de a imita dansurile fetelor, spuse amuzat.
K:- Dar cel putin mie imi iese bine, se apara el.
Key se ridica si statea in fata noastra.
K:- DJ, muzica! ii spuse lui Jonghyun.
Jonghyun cauta in telefon o melodie apoi incepu sa cante T-ara- Bo beep Bo beep. Key a inceput sa danseze pe ritmul muzicii interpretand coregrafia melodiei. Toti am inceput sa-l aplaudat, chiar dansa bine pe coregrafiile de genul acesta. Imediat dupa refren, Taemin i s-a alaturat. Se sincronizau perfect, putin mai tarziu, Jonghyun a schimbat melodia pe SNSD- Genie. Mai multa lume se adunase in jurul nostrum si se uitau la cei doi cum danseaza, chiar au inceput si ei sa-i aplaude.
Dupa ce melodia s-a terminat si oamenii i-au aplaudat, unul cate unul s-au reintors la ceea ce faceau.
K:- Ei bine? Nu-i si asta un talent?
Y:- Ba da, Diva Key! am chicotit. Mi-a placut refrenul de la bo beep, am incercat sa-l imit.
Key rase scurt si dansa din nou refrenul.
M:- Fiecare din noi are cate un talent special!
K:- Da, de exemplu, Taemin, este cel mai priceput la dansat.
Ca raspuns la ce a zis Key, Taemin a inceput sa improvizeze un dans. Am ramas uimita de felul cum se misca. Stiam ca este bun, dar nu ma asteptam sa faca miscari gen Michael Jackson sau Chris Brown.
T:- Minho este cel mai bun la rapp.
Minho incepu sa fredoneze partea lui de rapp din “Lucifer”.
K:- Jonghyun canta cel mai bine!
Jonghyun canta refrenul din “Y si fuera ella”.
J:- Iar Onew, il imita pe Donald Duck.
O:- Si sunt in stare de mai multe. Sa …
K:- Toti suntem in stare de mai multe, spuse el nelasandu-l pe Onew sa termine.
T:- YunHee, tu ce poti face?
Am stat si m-am gandit cateva secunde.
Y:- Desenatul, se pune?
T:- Anyoo! Altceva… ?
Y:- Pai … pot face fata de catelus!
Am demonstrat asta.
Taemin chicoti.
T:- Oricine poate! Ceva diferit?
Y:- Pot face ca o pisica, e bine?
K:- Arata-ne!
Am sovait putin nefiind sigura daca sa o fac sau nu. Nu mai imitasem o pisica de mult, nu eram sigura daca mai eram in stare sa o fac la fel de bine ca inainte, daca reuseam sa ajung la notele inalte exact ca o pisica sau nu. Dupa ce am acceptat in cele din urma, am incercat sa imit pisicile cat de bine am putut. Ce i-a impresionat era ca puteam sa ajung atat de sus- chiar si eu am ramas uimita ca inca mai eram in stare de asta. Tocmai in acel moment, trecuse cineva cu un catelus mic in lesa, iar acesta incepu sa latre. Cu totii am inceput sa radem.

Subject: Re: Shining Life Mon Jun 27, 2011 11:40 pm

vreau cap 8 :D... vreau cap 8 :P

Subject: Re: Shining Life Mon Jun 27, 2011 11:44 pm

Bai dar ce repede l-ai citit hahaha

Capitolul 8
Y- YunHee
O-Onew
J-Jonghyun
K-Key
M-Minho
T-Taemin
P-Park hyung
“Neindemanare”

Timp de cateva minute, nimeni n-a mai scos nici un sunte fiind prea captivati de apusul soarelui. Era incredibil, desi il vazusem de mii de ori acasa si aproape in fiecare zi aici, de fiecare data reusea sa-mi taie respiratia cu frumusetea lui.
Insa stiam ca odata cu apusul soarelui, ziua era pe sfarsite, am oftat la gandul acesta. Pur si simplu mi-as fi dorit ca timpul sa se opreasca in loc, doar pentru a petrece mai mult timp alaturi de ei, de SHINee. Sau as fi acceptat mai usor cu gandul ca cineva este acasa care ma asteapta, dar nu este asa.
Trecuse asa de repede, dar cel putin ma consolam cu faptul ca reusisem sa mortalizez unele momente in poze.
M:- Cred ca ar fi timpul sa plecam acasa!
T:- Anioo … nu mai putem sta inca putin?
J:- Nu cred ca putem, maine incepem din nou, trebuie sa fim odihniti!
T:- Dar eu sunt odihnit!
Y:- La fel si eu!
Mai urma inca alte cateva clipe de liniste.
K:- Inca n-am luat cina, ce-ar fi sa mergem sa mancam ceva?
O:- Buna idee!
M:- Da, dar avem o problema.
K:- Care?
M:- Nu putem merge la un restaurant obisnuit pentru ca ar sari imediat fanii pe noi!
Jonghyun ofta.
K:- Da, ai dreptate!
Din nou liniste, incepusem sa ma satur de pauzele acestea.
Y:- Ce-ar fi sa luam cina la mine acasa?
Am propus imediat, entuziasmata.
Timp de cateva secunde s-au gandit la propunerea mea.
M:- Da, dar… ce ar spune parintii tai cand ne va vedea?
Y:- Parintii mei?
Am ras scurt.
Y:- Ei nu au nici o legatura cu asta!
K:- Nu s-ar supara daca s-ar trezi cu 5 vedete in casa?
Y:- Ce? Stati asa, eu locuiesc de una singura! Parintii mei sunt in orasul meu natal.
J:- Jinjja?
Y:- Da! Credeam ca Taemin va spus asta!
Cu totii si-au indreptat privirea la Taemin.
T:- Hopa! Cred ca am uitat!
J:- De ce n-ai spus asa de la inceput? Sa mergem!
Am chicotit.
Ne-am ridicat, apoi am pornit spre iesirea din parc. Taemin veni langa mine.
T:- Nu te simti singura? Fara prietenii tai si familia ta?
Y:- Daca ma simt singura? Uneori, dar m-am obisnuit! Singuratatea nu este chiar atat de rea…
T:- Presupun ca iti este dor de apropiatii tai.
Y:- Da, imi este! Dar eu sunt cea care a luat decizia de a veni aici, iar acum trebuie sa suport consecintele! Si sunt extreme de bucuroasa de decizia care am luat-o! Este cea mai buna decizie din viata mea, plus faptul ca-mi petrec aproape fiecare zi cu voi, nu am timp sa ma simt singura!
I-am zis toate acestea zambind, chiar vorbeam foarte serios si nu m-am indoit nici o clipa ca probabil a fost gresit.
T:- Si eu ma bucur de alegerea ta! Imi spuse sincer.
Imi ciufuli in joaca bretonul, am ras incet, apoi l-am aranjat la loc.
Tocmai cand aveam de gand sa-l intreb de ce credea asta, cineva costumat in clovn aparu brusc in fata noastra. Ma uitam placut surprinsa la el, clovnul facu o plecaciune, imi zambi senin si incepu sa danseze intr-un mod caraghios, eu si Taemin am inceput sa radem.
K:- I-a te uita! Ce avem aici?
Ceilalti se alaturasera noua, uitandu-se cu interes la clovnul care ne captivase atentia.
Dupa ce isi termina dansul, ne analiza pe toti din cap pana-n picioare, recunoscandu-i imediat pe SHINee.
Clovn:- Shining SHINee! Striga el uimit.
Scoase din buzunarul lui gigantic un pumn de sclipici si arunca in aer, apoi a inceput sa danseze “Ring Ding Dong”.
Am inceput sa bat din palme incantata de spectacolul lui la fel ca un bebelus.
Taemin ma prinse de mana si se apleca sa-mi sopteasca ceva.
T:- Se pare ca avem fani pana si in randul clovnilor!
Am chicotit.
Clovnul se opri, se uita la mine si Taemin suspicios, apoi isi puse mainile in sold si tatai. Eu si Taemin ne uitam confuzi unul la altul, nestiind ce s-a intamplat.
Clovnul veni spre mine, isi puse bratul in jurul gatului meu si ma trase dupa el, luandu-ma de langa Taemin. Mergea ciudat, ma miram cum de nu se impiedica in papucii lui giganti.
O:- Hey! Unde mergeti?
T:- Asteptati!
I-am auzit strigand in urma noastra, clovnul se uita in spate, le zambi malefic, apoi ma prinse de mana si incepu sa alerge tragandu-ma dupa el.
Y:- Ce faci? L-am intrebat surprinsa de gestul lui.
Se uita la mine si imi facu cu ochiul prieteneste. M-am uitat in spate, toti 5 alergau dupa noi, era amuzant sa-i vad cum se straduiau sa ne prinda din urma.
In cele din urma cand aproape ajunsesem de iesirea din parc, clovnul se impiedica in papucii lui si cazu.
Y:- Esti bine?
Incepu sa se vaicareasca la fel ca un copil mic. Intre timp baietii au ajuns langa noi, gafaind de la atata alergat.
K:- De ce… a-ti …fugit… asa deodata? Intreba incercand sa-si recapete rasuflarea.
L-am ajutat pe clovn sa se ridice, cum se ridica in picioare, cum isi reveni imediat si facu o plecaciune adanca, apoi incepu sa scotoceasca dupa ceva prin buzunarele lui mari.
T:- Ce crezi ca face?
Am ridicat din umeri nefiind sigura.
Scoase o pompa si un balon rosu, apoi incepu sa-l umfle. Dupa ce lega balonul, incepu sa faca o forma din el, mi-am dat seama imediat ce era. Am batut din palme incantata, balonul era in forma de inima.
Intinse balonul zambind spre mine, tocmai cand am vrut sa o iau, brusc mi-o luase din fata mea. Se apleca usor in fata si arata cu degetul spre obrazul lui, ma uitam la el surprinsa intelegand ce vroia sa fac. Am sovait nefiind sigura.
J:- Nu vrei sa primesti mai degraba un pupic de la un idol? Cum ar fi Key? Intreba chicotind.
K:- Hey!
O:- Sau mai bine, deloc!
Ceva din tonul care il folosise Onew nu imi parea prea prietenos.
Clovnul clatina din cap exagerat, arata spre mine, apoi din nou spre obrazul lui. Incepuse chiar sa bata din picior nerabdator, am chicotit.
M-am apropiat de el si i-am dat un pupic scurt si rapid pe obraz. Brusc clovnul ma imbratisa si incepu sa danseze fericit cu mine in brate, apoi imi dadu drumul si puse balonul in jurul gatului meu.
Mai scoase un pumn de sclipici din buzunar si arunca inca odata in aer. Cu totii am inceput sa-l aplaudam, chiar si oamenii care fusese de fata si vazuse tot ce s-a intamplat aplaudau, clovnul facu o plecaciune, isi lua “la revedere” de la noi si pleca mergand din nou caraghios.
I-am multumit pentru balon, apoi m-am alaturat lui Taemin si Minho.
T:- Nu-i corect! Vroiam si eu un balon, zise bosumflat.
Am ras incet, mi-am dat jos balonul de la gat si i l-am dat lui.
Y:- Poftim, ia-l tu! I-am zis zambind.
Vazand ca nu face nici o miscare, i-am pus balonul in jurul gatului lui, se uita la mine surprins.
T:- M-multumesc! Reusi sa zica zambind in cele din urma oarecum rusinat.
Minho il batuse pe umar prieteneste pe Taemin.
M:- Tot un copil ai ramas! Il tachina el.
Taemin scoase limba in joaca la el, asta chiar demonstra ca inca mai era un copil, am chicotit.
J:- Veniti sau ce faceti? Park-hyung ne asteapta!
Striga dupa noi.
M:- Venim acum!
Am inceput sa alergam spre masina, toti mai putin Onew se urcasera deja, parea ca astepta ceva.
Dupa ce s-a urcat Taemin, am asteptat sa intre si Onew in masina, dar imi facu semn sa intru eu prima. Dragut din partea lui, dupa ce eram gata cu totii, iar Onew inchise portiere dupa el, Park-hyung accelera.
P:- Cine a castigat?
Y:- Stiai si tu de concurs?
L-am intrebat surprinsa.
Hyung imi zambi prin oglinda retrovizoare dandu-mi de inteles ca stia de asta inca de la inceput.
K:- Echipa “Force”, adica eu, Jonghyun si Taemin, am castigat!
Il anunta zambind victorios.
Park hyung rase.
P:- Este pentru prima oara cand Minho pierde, cum de s-a intamplat asta?
K:- Nu a crezut cand i-am spus ca avea sireturile desfacute, spuse pe un ton prefacut jignit.
M:- Totul are un inceput!
Zise el zambind, dar imi puteam da seama ca dupa acel zambet, nu-i venea nici lui sa creada ca a pierdut.
P:- Se pare ca va-ti distrat! Au fost grele probele? Ma intreba.
Y:- Nu! Au fost distractive! I-am zis incantata. Sper sa mai venim aici.
J:- Cu siguranta!
K:- Hyung, era sa uit, mergem cu totii la apartamentul lui YunHee sa luam cina impreuna!
J:- Nae, inainte sa ajungem, poti opri la o pizzerie?
P:- Ok! Stiu un local unde fac pizza foarte buna!
Dupa cateva minute, hyung opri la pizzeria “Bon Giorno”, Park hyung cobora sa faca comanda, in timp ce noi asteptam in masina – nu puteam cobora, cel putin SHINee nu puteau, din cauza ca ar putea fi fane inauntru si ar fi fost prea riscant.
Nu dura mult, in cateva minute Hyung se intoarse cu comanda, apoi conduse pana in fata blocului in care locuiam.
P:- Nu uitati sa ma suna-ti cand terminati cu petrecerea!
M:- Nu vom uita, multumim ca ai putut sa conduci azi pentru noi tocmai in ultima zi de liber!
P:- Pentru voi baieti … si domnisoara, sunt in stare sa fac inconjurul lumii de 10 ori daca este nevoie!
Minho chicoti, apoi ne-am dat jos din masina si hyung pleca.
O:- Ah, am uitat sa cumparam sucuri!
Y:- Asteptati aici, vin imediat!
J:- Stai!
Ma opri el.
J:- Mergem eu si Onew!
Y:- Dar …
O:- Nae, nu ne putem ascunde tot timpul!
Onew si Jonghyun au pornit spre cel mai apropiat market, iar eu, Taemin, Key si Minho am intrat in bloc.
Am stat un minut in fata usii de la apartamentul meu, nu-mi gaseam cheile. Taemin imi lua geanta din mana, scotoci putin prin ea, iar in 2 secunde le gasi si mi le inmana.
Y:- Gomawo!
T:- Ooh, inveti repede!
Am chicotit, stia prea bine ca eram in stare sa vorbesc cat de cat.
In cele din urma am intrat, am lasat cutiile de pizza pe masa din sufragerie, iar intre timp Minho si Key se uitau mirati prin camera.
K:- Wow! Nu ai spune ca locuieste o singura persoana aici!
T:- Asta am zis si eu!
M:- Nu te plictisesti singura?
Y:- Nu chiar, fiind toata ziua plecata, nu am cand si chiar si asa, cand ajung acasa mai devreme, televizorul are karaoke incorporat.
K:- Jinjja?
Key deschise din curiozitate televizorul si intra la menu, apoi selecta pe karaoke si verifica ce melodii erau.
M:- Nu te-ai simtit singura nici macar zilele care au trecut?
Nu am scos nici un sunet, tacerea mea fusese un raspuns pentru el.
M:- Deci te-ai simtit singura!
Y:- Mda, dar imi gasesc repede ceva de facut!
M:- Cum ar fi?
Ce intrebare simpla.
Y:- Sa desenez!
M:- Ah, da! Trebuia sa-mi dau seama!
Am chicotit.
T:- Stii sa mai faci si altceva in afara sa desenezi toata ziua?
Inainte sa-i raspund, am auzit soneria de la usa.
M:- Au sosit!
Am alergat spre usa si am deschis-o imediat. Le-am facut loc lui Jonghyun si Onew sa treaca.
J/O:- Wow!
Mi-am dat ochii peste cap.
S-au dus in sufragerie si au lasat sucurile pe masa, iar intre timp eu m-am dus in bucatarie si am pregatit 6 pahare si farfurii.
Cand am iesit din bucatarie, m-am impiedicat de prag, am avut noroc de Onew care ma prinse imediat inainte sa am parte de o cazatura de toata frumusetea.
O:- Ce impiedicata esti! Ma tachina chicotind.
J:- Cine vorbeste!
Onew ma ajuta sa aranjez masa – incepuse sa cred ca distanta care o tineam fata de el pana acum, incepea sa dispara- apoi Key ma lasa sa pun muzica si ne-am asezat la masa.
Timp de 1 ora, cel mult 2, apartamentul era intr-o continua atmosfera plina de veselie. Am mancat, baut- suc natural de portocale, san u intelegeti gresit - ras si vorbit cam despre tot ce se putea.
In felul acesta plus ziua petrecuta alaturi de ei, reusisem sa-i cunosc ceva mai bine. Spre deosebire de baietii de acasa, ei erau mai deschisi, jucausi, cel mai important pentru mine si care chiar imi placea asta enorm de mult la ei, nu faceau glume proaste si nici nu radeau pe seama altora. Defapt, ei nu se comparau deloc cu ceilalti tipi pe care i-am cunoscut. Erau diferiti, erau generosi, prietenosi, chiar de incredere, erau tocmai genul acela de persoana – avand in vedere cate persoane am intalnit- credeam ca nu exista. Dar acum mi-am dat seama ca m-am inselat, exista, iar asta este un lucru care ma facea sa radiiez de fericire – asta-i si din cauza ca oarecum, puteam sa ma regasesc in comportamentul lor, in fiecare dintre ei.
M:- Ah, e tarziu, ar trebui sa plecam!
K:- Iar ne strici distractia? Inca mai avem timp …
Se uita la ceas, era aproape 21:30 pm.
K:-… inca jumatate de ora, dupa aceea plecam!
J:- Bun! Intre timp, ce facem?
K:- Karaoke! Televizorul are karaoke incorporat!
J:- Perfect! Si avem timp destul cat sa dam un concert!
Y:- Hey! Nu prea tare, totusi, am si eu vecini!
Le-am zis chicotind.
Key se ridica de la masa si porni televizorul, apoi il seta pe karaoke si cauta o melodie.
K:- Cine vrea sa inceapa?
J:- Eu!
K:- Ce melodie?
J:- Wheesung- Girls!
K:- Ok!
Dura cateva secunde pana gasi melodia.
K:- Gata!
Jonghyun se ridica de la masa, lua microfonul in mana si astepta sa inceapa melodia.
K:- Eu voi face partea rapp!
J:- Speram asta!
Melodia incepu. Mi-am vazut schitele pe mica masuta, mi-a venit un gand sa le iau de acolo, dar Taemin ma prinse de mana si ma invita sa dansez cu el, uitand de ceea ce vroiam sa fac. La inceput am sovait, nu prea vroiam sa dansez, dar reusise in cele din urma sa ma convinga.
Dupa melodia asta, urmara altele in care tot Key si Jonghyun cantau, la un moment dat li s-a alaturat si Onew.
Vazandu-l pe Minho stand singur l-a masa, l-am luat de mana si l-am invitat la dans, am ramas putin uimita ca nu s-a impotrivit deloc. In fine, eu, Taemin si Minho dansam, iar Jonghyun, Key si Onew cantau.
La un moment dat m-am asezat la masa fiind prea oboista ca sa mai pot dansa- Taemin ma invartise atat de tare incat ametisem- la fel procedase si Minho si Key, care nu mai putea canta din cauza ca le era mult prea sete.
Onew se aseza si el pe canapea, iar Taemin inca mai continua sa danseze? De unde avea atata energie?
Jonghyun canta o melodie lenta, Taemin veni din nou si ma invita la dans.
Y:- Anyo! Nu mai pot! m-am impotrivit.
T:- Asta si gata!
Y:- Promiti?
T:- Promit!
Am oftat, apoi m-am ridicat si am inceput sa dansez din nou cu el, pe melodia lui Jonghyun “Y si fuerra ella”.
Norocul meu ca era o melodie lenta, nu mai putea Taemin sa ma invarta ca pe o papusa la fel ca mai inainte.
Onew se ridica de pe canapea vrand sa mearga la masa, dar Taemin il opri.
T:- Hyung, danseaza tu putin cu ea! Am oboist prea tare!
Ma uitam la el surprinsa. Obosit? Mai inainte era inca plin de energie.
Onew vru sa se impotriveasca, dar Taemin ma “aruncase” in bratele lui, apoi se aseza la masa.
Amandoi stateam pe loc, fara sa ne miscam, fiind inca uimiti de ceea ce a facut Taemin.
T:- Ce mai asteptati? Dansati!
Ca raspuns la ce a zis Taemin, Onew ma prinse usor de talie si am inceput sa dansam, mi-am pus mainile pe umerii lui si m-am lasat condusa de el.
Amandoi priveam in directii diferite, nu indrazneam sa ma uit in ochii lui. Din nou, i-am simtit parfumul dulce, din ce in ce mai tare. Mi se parea mie sau temperatura camerei devenea din ce in ce mai mare? Simteam nevoia sa pornesc aerul conditionat.
Jonghyun se apropia de noi in timp ce canta, ne imbratisa si incepu sa danseze si el alaturi de noi, sincer, ma simteam cam stanjenita.
Y:- Ce faci? L-am intrebat chicotind.
Nu imi raspunse, continua sa cante, apoi in cele din urma ne dadu drumul si se indrepta spre masuta unde era paharul lui cu suc.
Am observat pe jos una dintre sticlele goale de suc.
Y:- Ai grija!
Am incercat sa-i zic, dar prea tarziu, se impiedicase de ea si de masuta, daramand paharul de suc peste schitele mele.
Y:- Schitele mele! Am ridicat vocea surprinsa.
Jonghyun inchise televizorul si lua schitele de pe masa, apoi incerca sa le scuture de suc.
J:- Aigo, imi pare rau, Yunhee! Se scuza el.
Imi dadu schitele, le-am luat cu grija, dar degeaba, una dintre ele se rupse in jumatate si cazu pe jos, am oftat.
J:- Imi pare rau! Se scuza din nou.
Am afisat un mic zambet.
Y:- Ce impiedicat esti! I-am zis repetand aceleasi cuvinte care mi le spusese mai devreme.
Taemin veni langa mine si arunca o privire peste ele.
T:- Te rog, spune-mi ca nu sunt schitele care trebuia sa i le dai lui Jo Ah maine!
Am dat odata din cap.
Y:- Ba da, ele sunt! I-am zis zambind trista.
J:- Imi pare rau, a fost un accident!
Y:- Stiu! I-am zambit. Accidente de genul acesta se mai intampla!
O:- Si acum ce vei face?
Nu observasem ca Onew inca ma tinea de talie, pana cand imi dadu drumul si se indeparta usor.
Y:- A-am sa-i duc niste schite mai vechi, dar nu cred ca sunt indeajuns de bune pentru ea.
K:- Ce va face-ti griji pentru niste schite? Sunt ca un fel de tema pentru acasa, corect?
Am negat.
Y:- Nu chiar! Schitele astea trebuia sa-i demonstreze lui Jo Ah de ce sunt in stare, iar daca erau indeajuns de bune pentru ea, avea de gand sa le puna in aplicare. Puteau aparea in urmatorul vostru videoclip, un pas foarte important pentru viitoarea mea cariera.
K:- Nu esti cam mica pentru propria ta cariera?
Y:- Nu sunteti cam mici pentru faima?
O:- Ok, mie mi se pare corect!
Am chicotit.
M:- Aaaa, ma scuza-ti ca va intrerup, dar acum, pe bune este tarziu si chiar ar trebui sa plecam!
Y:- Deja?
K:- Minho-ah se simte cam oboist, cine stie ce a facut zilele trecute! Zise chicotind.
T:- Bine, bine! Plecam acuma!
Minho il suna pe Park hyung, intre timp Jonghyun ma ajuta sa strang masa.
J:- Macar atat sa fac, mai ales dupa ce ti-am facut!
Imi spuse dupa ce i-am refuzat ajutorul, am chicotit, apoi l-am lasat sa ma ajute.
J:- Chiar imi pare rau!
Imi zise pentru a mia oara inainte sa plece.
Y:- Daca iti mai ceri mult scuze, o sa ajung sa te musc! L-am amenintat.
Jonghyun rase, apoi mi-am luat “La revedere” de la ei si au plecat.
M-am intors in sufragerie, din nou, era liniste. Acum cateva minute, camera era plina de hohote de ras. M-am uitat inca odata peste schitele distruse, nu eram nervoasa, dar asta era sansa mea. Am aruncat o privire peste niste schite mai vechi si am selectat din ele pe cele care credeam ca erau mai potrivite. Nu mai aveam timp sa fac altele noi.
Speram ca totul sa fie bine, desi ceva imi spunea ca nu avea sa fie deloc asa.

“Dupa ce au iesit din bloc, SHINee l-au vazut pe Park hyung care ajunsese exact la timp. S-au urcat in masina obositi, dar totusi se simteau pregatiti pentru inca o perioada stresanta.
Onew se uita plictisit la lumea care trecea pe strada, unii care mergeau spre casa, distractie sau altii care doar se plimbau. Intre timp se gandea la tot ce s-a intamplat in ziua aceea.
Se distrase, desigur, dar se distrase intr-un mod neobisnuit- neobisnuit in sensul bun al cuvantului- pur si simplu simtea ca vroia ca timpul sa stea in loc si sa nu se mai termine.
Simtea ca ceva se schimbase la el, dar nu stia ce anume era schimbat.
Jonghyun se intoarse cu fata la el.
J:- Hyung, ce s-a intamplat azi cu tine?
Onew nu i-a raspuns, privea in continuare pe geam.
J:- Toata ziua ai stat cu ochii pe micuta fotografa!
Isi muta in cele din urma privirea de la geam la Jonghyun, dar tot nu-i raspunse, apoi se uita la Taemin care adormise langa el.
O:-Ce vrei sa spui? Nu am nimic cu ea!
Ii raspunse intr-un final.
Jonghyun tacu, se uita la Taemin.
T:- Sunt apropiati! Nu ma mira, Taemin avea nevoie de cineva de varsta lui cu care sa-si petreaca timpul. Probabil s-a plictisit sa stea cu noi, aia mai mari, avea nevoie de cineva ca ea ca sa fie aproape de el!
O:- Da, cred ca da!
Jonghyun se uita la Onew, stia ce era cu el, cel putin, banuia. Vru sa-l intrebe mai multe, dar se abtinu. Era curios cat de departe se putea ajunge cu asta. Se intoarse cu fata la loc, lasandu-l pe Onew in pace.
Onew simtise inainte privirea intrebatoare al lui Jonghyun, dar ii ramasese recunoscator ca nu zisese nimic. Pur si simplu, nu se simtea in stare sa raspunda la intrebari, cel putin, nu acum cand nici el nu stia ce sa raspunda.”

Subject: Re: Shining Life Thu Jun 30, 2011 10:18 pm

Onewlici este indragostit :D :)))... foarte tare... astept next :D

Subject: Re: Shining Life Wed Aug 03, 2011 8:01 am

Capitolul 9

Y- YunHee
O-Onew
J-Jonghyun
K-Key
M-Minho
T-Taemin
P-Park hyung
JA-Jo Ah
Ch- Cheonsoo

“Ecuatia: Jo Ah= Taifun= Nervi intinsi la maxim ”
Part. 1.

Urmatoarea zi ma trezisem cu mult inainte de a-mi suna alarma. Am facut ruta obisnuita de dimineata, apoi am servit micul-dejun.
In fata mea statea schitele distruse si cele pe care le-am ales pentru Jo Ah. Ma uitam indelung la cele care le-am ales. Nu, nu erau bune! Si stiam asta foarte bine. As fi vrut sa ma apuc de altele, dar nu mai aveam timp, Park hyung probabil ma astepta deja.
Le-am luat in cele din urma si le-am pus in geanta, m-am incaltat, apoi am iesit. In timp ce incercam sa-mi incui usa de la apartament, am scapat din neatentie cheile pe jos. Am murmurat o injuratura in romana, apoi m-am aplecat dupa ele. Am simtit pe cineva in stanga mea, mi-am ridicat privirea la acea persoana. Era batranelul acela simpatic, se uita ingrijorat la mine. Am revenit in pozitie de drepti.
Y:- Annyeong! Va multumesc pentru ca ia-ti aratat amicului meu unde locuiesc, domnule …
Ch:- Cha Cheonsoo! Completa el zambind. S-a intamplat ceva? Nu mai esti atat de vesela ca ultima oara cand te-am vazut!
Ma uitam la el surprinsa.
Y:- Aaa, da… dar nu este nimic! Se va rezolva! Multumesc pentru grija dumneavoastra! I-am zis zambind.
Parea ca l-am mai linistit, dar inca avea acea urma de ingrijorare in ochii lui, nu stiu de ce, simteam nevoia sa-l imbratisez, aveam exact aceeasi senzatie atunci cand eram in preajma unchiului meu.
Ch:- Esti o fata buna! Pretuieste fiecare moment si nu trai cu regrete … Am facut azi dimineata niste prajituri, ti-am pastrat si tie cateva!
Imi inmana o farfurie cu niste briose proaspete, calde. Am inrosit si am acceptat, nu era politicos sa-l refuz.
Y:- Multumesc! I-am zis rusinata, am deschis din nou usa apartamentului si am lasat prajiturile pe masa din bucatarie.
Vrand sa-l invit la o ceasca de ceai, cand m-am intors disparuse. M-am uitat in stanga si in dreapta, dar nu era nici urma de el. Probabil se intorsese in apartamentul lui.
Am incuiat din nou apartamentul, apoi m-am indreptat spre lift.
Cand am ajuns in fata blocului, Park hyung ma astepta. Dupa ce m-am asezat, hyung ma anunta ca baietii erau deja la companie, asteptandu-ma. Cel putin din cate mi-a spus, Taemin era cel care ma astepta, am chicotit.
In drum spre SM Entertaiment, i-am povestit lui Park hyung de ziua petrecuta in parcul de distractii cu SHINee si de batranelul acela simpatic.
Dupa ce i-am zis de el, avea o privire ciudata.
Y:- S-a intamplat ceva?
P:- Nu imi amintesc sa fie vreun locatar atat de invarsta cum imi spui tu, cati ani ziceai ca are?
Y:- Aaaa, nu stiu! Cel mult 70 de ani presupun! De ce intrebi?
P:- Apartamentul apartine companiei SM, iar blocul acela este pentru tineri, asa hotarase proprietarul, iar el este foarte greu de convins!
Y:- Poate a facut o exceptie!
P:- Anio! Il cunosc foarte bine, nu ar face nici o exceptie!
Am lasat-o balta, nu vroiam sa cred de acuma ca acel batranel simpatic era o fantoma sau cine mai stie ce. Pur si simplu proprietarul a facut o exceptie si asta-i tot, eram sigura de asta.
In cele din urma am ajuns la companie, i-am multumit lui hyung, apoi m-am indreptat spre garderoba, acolo unde imi spusese Jo Ah ca va fi.
Cand am intrat in camera, i-am intalnit pe baieti proband noile creatii ale lui Jo Ah. Practic, am inghetat in pragul usii, hainele erau incredibile, indraznete, ceva ce cu siguranta nimeni n-ar fi avut tupeu sa mearga pe strada imbracati asa, dar mi-am amintit ca pentru un videoclip, ar face-o, erau perfecte.
T:- Annyeong Lollipop!
Ma intampina Taemin, imi spusese asa din cauza tricoului care il purtam- avea desene cu bombonele plus scris mare “Lollipop”.
Y:- Hey Maknae!
T:- Inca sunt mai mare decat tine, nu uita!

Y:- N-am uitat!
T:- Ce zici? Cum arat?
Taemin facu o pirueta, m-am uitat din cap pana in picioare la el, in felul cum era imbracat, spuneai ca a disparut acel mic copil fiind inlocuit de cineva mult mai matur, dar ochii lui care sclipeau inca a veselie tradau asta. M-am prefacut ca nu-mi placea.
T:- Hey!
Am ras.
Y:- Arata bine!
T:- Nu crezi ca pantalonii sunt prea rosii? Sau prea largi?
Y:- Daca sunt prea rosii? Nu, culoarea este perfecta. Dar daca sunt prea largi, asta tu ar trebui sa stii!
Taemin chicoti.
T:- Bince, ai dreptate!
Y:- Unde este Jo Ah?
Taemin facu o grimasa.
T:- Pe aici pe undeva, incercand sa enerveze si pe altcineva!
Imi dadusem seama din vocea lui cat de mult o “adora”.
Y:- Ce s-a intamplat?
T:- Hmm… Nimic, ca deobicei! Intra ca un taifun in companie, ne porunceste sa ne imbracam in hainele ei, nu-i place cum ne sta, ne tot pune sa ne schimbam de mii de ori, dar degeaba pentru ca nu-i place cum arata pe noi.
Intelesesem ca Jo Ah daduse vina indirect pe ei ca hainele nu le statea cum vroia.
T:- Ce vipera!
Y:- Putin spus, nu esti nevoit sa-ti petreci fiecare zi alaturi de ea.
T:- Grea viata!
Am aruncat o privire in jur, toti erau acolo, mai putin Key.
Y:- Hey, unde a disparut Diva Key?
Taemin zambi si imi facu semn sa ma uit in spatele meu. Mi-am intors privirea in directia care mi-o arata.
Y:- WOW!
Ma uitam la Key cu gura deschisa de uimire. Nu-mi venea sa cred ca-mi ascultase parerea mea, chiar se tunse pe partea dreapta.
Y:- Nu pot sac red, chiar ai facut-o!
K:- Da, dupa ce te-am ascultat si pe tine, am reusit sa ma hotarasc in cele din urma, dar lasand asta deoparte, ce parere ai de haine?
L-am examinat din cap pana-n picioare.
Y:- Arata super!
T:- Hey, mie mi-ai spus numai “bine”!
Am ras incet.
Y:- Toti aratati incredibil!
Taemin zambi satisfacut.
Jo Ah isi facu aparitia in camera, nu imi parea atat de nervoasa precum imi spusese Taemin, din contra, imi parea in sfarsit relaxata.
JA:- Choi, adu-mi cafeaua! Repede, repede, repede!
Imi ordona imediat, retrag ce am spus mai devreme.
Am oftat, l-am rugat pe Taemin sa-mi tina geanta pana ma intorceam.
T:- Choi!
M-am intors cu fata la el.
T:- Adu-mi si mie o ciocolata calda sau mai bine, banana milk! Repede, repede, repede! Zise folosind tonul poruncitor al lui Jo Ah.
Jo Ah il auzise, il fixa cu privirea ca si cand ar fi vrut sa-l stranga de gat pe loc, in acel moment. Taemin se uita in alta parte rusinat, am chicotit.
Y:- Am inteles sefu’ !
Am alergat pana la cafetiera- nu intelegeam de ce nu au pus una si in capatul celalalt, cel putin ma mai scutea de atata drum. Am luat cafeaua lui Jo Ah si doua sticlute cu lapte si banane pentru mine si Taemin.
Cand m-am intors, i-am dat cafeaua lui Jo Ah – fara sa-mi multumeasca, ca deobicei- si m-am asezat pe scaunul de langa Taemin care imi butona telefonul, am observat ca ii cam placea sa-mi umble prin lucruri, nu m-am putut abtine sa nu zambesc.
Y:- Daca te uiti la mesajele mele, nu vei intelege nimic!
I-am zis in timp ce ma asezam pe scaun, Taemin se uita surprins la mine, nu ma observase.
T:- Nu, tot ce am inteles e numai “SHINee” si numele noastre, atat!
Am chicotit.
Am aruncat o privire la micul ecran, fiind curioasa la ce sa uita acuma. Era o poza cu mine si toti prietenii mei, am zambit vazand poza asta.
In poza stateam intre Maya si Bella, iar baietii stand in spatele nostrum, Elias avand chitara ridicata deasupra capului.
T:- Pareti foarte apropiati!
Y:- Chiar suntem, ii cunosc inca din prima zi de scoala din clasa intai!
T:- Wow! Dragut!
Y:- Da! Am spus cu o voce aproape soptita. Poftim laptele tau!
Taemin isi lua sticluta si o tinea in mana, inca se uita la poza, fara sa scoata nici un sunet. Aveam o banuiala la ce se gandea.
Y:- Si tie iti este dor de prietenii tai, nu?
L-am intrebat spargand in cele din urma linistea.
T:- Acum nu, ne-am intalnit zilele trecute, iar acum ma simt mai bine!
Y:- Atunci la ce te gandeai?
T:- Ma gandeam la cum iti este tie acuma!
Ma uitam confuza la el.
T:- Stiu exact cum te simti, iti lipsesc prietenii, familia! Insa prietenii mei sunt mereu aici si pot apela oricand imi doresc la ei, pe cand tu esti de una singura intr-un oras strain, o tara straina!
Ma simteam putin stanjenita, nu ma asteptam ca Taemin sa fie ingrijorat pentru felul cum ma simteam eu, am ras scurt. Taemin isi muta privirea la mine.
T:- Ce este?
Y:- Nu sunt singura, ti-am mai spus! Va am pe voi!
I-am facut semn spre el si ceilalti membri.
Y:- Atata timp cat sunt in preajam voastra, nu ma simt nici o clipa singura, inteles?
Taemin afirma.
Y:- Bun, sa nu mai vorbim despre asta!
Nu de alta, doar ca ma saturasem sa tot vorbesc despre singuratate, pur si simplu vroiam sa inchid subiectul asta.
Taemin butona in continuare telefonul, ajunse la pozele cu … mine?
Y:- Aigo, nu! Inchide!
M-am repezit asupra telefonului, dar Taemin il feri de mana mea.
T:- De ce nu?
Y:- Sunt oribile!
Taemin chicoti, se uita in continuare. Am incercat sa-l iau, dar fara prea mult succes.
T:- Stai pe loc!
Imi zise zambind si se intoarse cu spatele la mine.
T:- Hopa, ce avem noi aici?
Y:- Ce? Ce ai gasit?
Taemin imi arata, dar tinea telefon indeajuns de departe incat sa nu ajung la el.
Era o poza cu mine si cu Maya strambandu-ne, Taemin rase incet.
T:- Ai o fata comica!
Y:- Ma bucur ca te amuza! I-am zis cu un oarecare ton sarcastic.
T:- Haide, nu te supara … Hey, asta este sora ta?
Imi arata poza – singura poza care chiar imi placea cum am iesit- unde eram eu si sora mea. Era facuta cu o zi inainte de a pleca.
Y:- Da, ea este!
T:- Semanati!
Am chicotit.
Y:- Da si nu!
Taemin se uita confuz la mine.
Y:- Moral, suntem total opuse, fizic, foarte putin, ce ne deosebeste este faptul ca ea are parul blond si ochii verzi-albastrui.
“Daca as fi fost si eu ca ea, cu siguranta ias atrage atentia lui Onew” mi-amzis in gand. Stai, ce tocmai am gandit? Mi-am scuturar capul incecand sa-mi indepartez gandurile.
T:- Pareti apropiate!
Y:- Mda, intr-o oarecare limita! Aveam obiceiul sa ne certam in fiecare zi din nimicuri!
Am chicotit, apoi am oftat. Nu-mi venea sa cred ca, chiar imi era dor de ea. Tocmai de cea care ma enerva in fiecare zi.
T:- Moral, sunteti total opuse?
Y:- Da, adica, eu sunt genul mai calm, iar ea mai energica, eu vorbesc doar cand este nevoie, iar ea nu mai tace din gura!
Taemin chicoti.
T:- Nu prea va intelegeati, nu?
Y:- Nu! Pur si simplu ne facea placere sa ne enervam una pe alta, uneori chiar s-a ajuns la bataie si tras de par, dar dupa aceea ne impacam si totul era bine! Daca ar fi s-o compar cu cineva ar fi cu Jo Ah varianta mai blanda!
Taemin rase de comparatia mea.
T:- Nu credeam ca e posibil sa existe o Jo Ah mai blanda! … Probabil si ei ii este dor de tine!
Fu randul meu sa rad.
Y:- Dupa cum o cunosc, este in culmea fericirii ca a scapat de “enervanta” !
Taemin rase incet, mi-am dat seama dupa ochii lui ca ceva nu era in regula.
Y:- S-a intamplat ceva?
T:- Huh? … nu … nimic!
Y:- Spuneai ca ai un frate mai mare?
T:- Da!
Y:- Cum este el? Presupun ca te-ai distrat de minune cu el zilele trecute, corect?
Taemin nu-mi raspunse. Ma uitam la el curioasa.
Y:- Taemin?
T:- Urabonie!
Ma corecta el, am ras scurt.
Y:- Urabonie!
Am asteptat sa spuna ceva, dar pastra linistea.
Y:- Urabonie, ce s-a intamplat? A patit ceva sau …?
Taemin se uita surprins la mine.
T:- TaeSun-hyung n-a patit nimic, el este bine, doar ca …
Ofta.
T:- N-a fost acasa cat timp am avut liber … si nu l-am mai vazut de aproape 2 luni!
Y:- Nu a fost acasa? Dar atunci unde…?
T:- Este ocupat cu universitatea, plus ca mai lucreaza pentru a-si plati studiile si ii este cam greu sa se descurce, dar el spune ca se descurca mai bine singur, decat sa ne deranjeze si pe noi. Cel mai probabil va veni acasa atunci cand vor fi sarbatorile de iarna.
Taemin ofta, puteam sa vad in ochii lui admiratia lui fata de fratele sau mai mare si cat de dor ii era de el. Ma intrebam daca asa era si sora mea cu mine, numai ca nu imi arata. Mi-am scuturat capul, imi era imposibil sa mi-o imaginez asa.
Y:- Vrei sa spui ca de ziua tan u va fi aici?
Taemin nega.
T:- Am vorbit cu el la telefon, facem asta cand unul dintre noi are putin timp, a spus ca nu va reusi sa ajunga. Dar mi-a promis ca ma va suna din nou de ziua mea!
Se mai inveseli putin.
Y:- Huh!
Am zambit.
T:- Ce s-a intamplat?
Y:- Taesun oppa este atat de norocos sa aiba un frate atat de grijuliu ca si tine, iar el pare atat de amabi si prietenos!
T:- Chiar asa si este!
Y:- Nae! Intotdeauna m-am intrebat cum este sa ai un frate mai mare.
Taemin chicoti.
T:- Iar eu m-am intrebat cum este sa ai grija de un frate sau o sora mai mica.
Timp de cateva secunde, nici unul dintre noi nu a scos nici o vorba, fiecare adancit in gandurile lui.
Y/T:- Ce-ar fi daca…?
Am inceput deodata, dar ne-am oprit in acelasi timp, apoi am ras.
T:- Te gandesti si tu la ce ma gandeam si eu?
Y:- Nu, cred ca tu te gandeai la ce ma gandeam si eu.
Taemin imi ciufuli bretonul chicotind.
T:- Ar fi interesant sa am grija de cineva mai mica decat mine! Nu am incercat niciodata.
Y:- Jinjja? Atunci eu habar nu am cum este sa aiba cineva grija de mine.
Taemin se uita surprins la mine.
T:- Vorbesti serios?
Y:- Nae! Intotdeauna eu am fost cea care trebuia sa aiba grija de ceilalti, indiferent daca erau mai mari sau mici, pur si simplu asa am fost obisnuita de mica si asa simt eu nevoia sa procedez. Niciodata nu a fost nevoie ca cineva sa aiba grija de mine intr-un mod special.
Taemin se uita intr-un mod ciudat la mine.
T:- Esti cea mai ciudata persoana care am intalnit-o vreodata.
Y:- Mi s-a mai spus!
Am ras.
T:- Ei bine, de azi totul se schimba, acum vei avea intotdeauna pe cineva care sa vegheze asupra ta!
Y:- Gomapseunida, dar nu cred ca este nevoie! Totusi mult noroc cu asta.
T:- Defapt, ai avut pe cineva inca din prima ta zi aici.
Ma uitam confuza la el.
Y:- Lee oppa?
Taemin isi dadu ochii peste cap.
T:- Ma refeream la mine.
Y:- Aaaaa …
Taemin privi in fata, avand un mic zambet pe puze, parea ca vroia sa-mi spuna ceva.
T:- De cand te-am vazut prima data am stiut ca vom deveni prieteni buni. Chiar eram entuziasmat si acum, uita-te la noi, am ajuns sa depindem unul de altul. Chiar daca continui sa afirmi ca te descurci singura si stiu siguri ca poti s-o faci, totusi simt nevoia sa te protejez.
Ne uitam unul la altul, eu amuzata, el vorbind serios.
Y:- Serioos…
Eram sceptica.
T:- Naee! Esti exact ca un catelus mic si pufos cu gura mare care vrea sa demonstreze mai mult decat poate, dar care inca mai are nevoie de protectie.
Am inceput sa radem de comparatia sa.
Y:- Lui Bunny n-o sa-i placa asta …
Am mormait incet.
T:- Ce ai spus?
Y:- NIMIC, nimic!!!
Taemin ma privi o secunda, dupa care o lasa balta si continua.
T:- Promit, sa am grija de tine si sa-ti fiu alaturi atunci cand vei avea nevoie de mine.
“De ce ma simt brusc ca si cand am depune un juramant la biserica? La fel ca la o cununie civila.”
I-am zambit.
Y:- Si eu promit sa nu devin o pacoste mai mare decat sunt deja.
Taemin chicoti.
T:- La tine este cel mai usor, vei avea parte de toata atentia celor mari, vei fi rasfatata fara sa faci mare lucru. Pe cand eu unul ar trebui sa ma gandesc cum ar trebui sa ma comport in calitate de frate mai mare.
Y:- Pff, noroc cu asta …
Taemin isi deschise sticla cu banana milk si lua o gura.
T:- Era sa uit!
Ma uitam la el curioasa.
T:- De acum incolo poti sa ma strigi “Urabonie”!
Y:- “Urabonie”?
T:- Nae, iar eu iti voi spune … dongsaeng… sau mai simplu, saeng.
Y:- Sau maknae …
T:- Buna incercare, nu-mi furi tu atat de usor postul.
Y:- Deja cred ca am facut-o!
Amandoi am ras.
T:- Totusi nu ma simt atat de bine sa te strig “saeng”!
Y:- Atunci nu o fa, poti sa-mi spui cum vrei.
T:- Bine… pustoaico!
Ma ciufuli din nou.
Y:- Hey! Totusi suntem de aceeasi varsta.
T:- Da, dar eu sunt mai mare decat tine.
Y:- Cu doar cateva luni!
T:- Da, da… cum spui tu pustoaico!

sper sa va placa >.<

New Star Mesaje : 64 Data de inscriere : 2011-09-23

Buna. Te rog,continua! Scrii atat de frumos! waaaa

Subject: Re: Shining Life Thu Oct 06, 2011 11:40 am

aigoo Moshi laugh

Nae, pun acuma continuarea ^^
aish, kamsahamnida XD

part.2.

Ma aflam in fata lui Jo Ah, care, in sfarsit venise momentul sa-mi analizeze schitele- cele care le-am ales pe ultima suta de metri. Ma simteam ca si la judecatorie, stand in fata ei, in pozitie de drepti asteptand verdictul. Fata ei era inexpresiva, imi era imposibil sa-mi dau seam ace gandeste, sau macar sa am o idee.
In spatele meu erau SHINee care vorbeau managerul despre lansare si urmatoarele concerte ce vor avea loc. Il auzeam pe manager destul de bine, puteam sa-l ascult, dar nu ma puteam concentra asupra lui. Eram mult prea nervoasa de ceea ce avea sa urmeze.
In sfarsit o miscare, Jo Ah isi daduse o suvita de par deoparte, acesta era semnul pe care il asteptam. Simteam cum muschii mi se incordara de emotii, pana si inima mea o luase la goanna.
JA:- Foarte amuzant, acum, pe bune, da-mi schitele tale!
Ma uitam la ea confuza.
JA:- Scuza-ma, nu cred ca m-ai auzit prima data, am spus sa-mi dai schitele tale!
Y:- J-Jo Ah unnie, acestea sunt schitele …
JA:- Glumesti, nu?
Jo Ah se uita patrunzator la mine, avand aceeasi privire rece cu care ma obisnuisem, dar de data aceasta acea privire ma facu sa tremur. Nu fusesem in stare sa-i raspund, cuvintele imi inghetasera pe buze. Jo Ah trantise schitele pe masa, facandu-ma sa tresar.
JA:- Ce sunt cu porcariile astea de desene? Tu chiar nu ai invatat nimic de cand ai venit aici sa lucrezi? Chiar nu ti-a intrat nimic in mintea aia a ta atat de mica?
Intreba cu tonul ceva mai ridicat si cu severitate in voce. Era indeajuns cat sa atraga privirile tuturor celor de fata. Involuntar, am facut un pas in spate.
JA:- Mi-am pierdut timpul degeaba?
Simteam cum furia, incet, punea stapanire pe mine. Ii vedeam pe ceilalti din incapere uitandu-se la noi, parca asteptand sa vada un spectacol de wrestling. Puteam simti privirea baietilor atintita asupra noastra.
Y:- Daca ai fi fost si tu catusi de putin interesata in a ma invata ceva, probabil m-as fi descurcat mai bine, in loc sa fac ture toata ziua pana la cafetiera si inapoi! I-am raspuns pe un ton calm.
Jo Ah se ridica in picioare enervate, se apropie incet de mine. Incercam sa-I sustin privirea, se uita la mine ca si cand ar fi dorit sa ma stranga de gat in acel moment.
Era la mai putin de jumatate de metro in fata mea, apoi “SLAP”, m-am trezit cu o palma peste fata. Sunetul scos de palma ei plesnindu-ma peste fata se auzi ca un ecou in camera, se lasa o tacere apasatoare. Ma uitam mirata la ea, simteam cum ma ustura obrazul drept, l-am atins incet.
JA:- Tu chiar nu intelegi nimic? Vad ca este nevoie ca sa-ti explic la fel ca si copiiilor de 5 ani, pana si ei ar intelege mai bine decat tine. 1: Sa NU indraznesti NICIODATA sa imi raspunzi impertinent in fata. 2: Ai noroc ca a fost doar o palma, altii au primit mult mai rau. 3: Te-am pus sa faci toate acelea pentru a observa tot ce este in jurul tau. ALOOOO! Asta este o COMPANIE plina cu IDOLI care fiecare are cate un STILL DE IMBRACAMINTE diferit. In fiecare zi treci pe langa ei, iar tu tot ce trebuia era doar sa ii observi! Sa privesti cu atentie, chiar atat de slab este spiritul tau de observatie? Crezi ca te-am pus sa faci toate astea din cauza ca nu aveam ce face? Crede-ma scumpo, am muuult mai multe lucruri de o mie de ori mai bune de facut. Daca nu ai fost in stare sa faci nici macar atat, inseamna ca te-ai obosit degeaba sa faci atata drum pana aici. Sincer la inceput chiar am crezut ca am dat in sfarsit de cineva cu potential, dar cand ai venit cu… tampeniile astea, mi-ai demonstrat tot ce aveam nevoie. Nu esti demna sa-mi tii locul!
T:- NOONA! Inceteaza cu tipatul! Ai intrecut masura!
Taemin veni alergand spre noi si se posta protector in fata mea.
Y:- Taemin …
J:- Taemin are dreptate noona!
O:- Nae!
JA:- Voi ce mai vreti? Nu aveti destula treaba in alta parte? Nu este treaba voastra, nu va bagati!
K:- Anio, noona! ESTE treaba noastra!
M:- Nae, Yunhee nu a gresit cu nimic!
Jo Ah incepu sa rada.
JA:- Pentru asta te felicit, Choi! Ai reusit sa-ti faci niste bodyguarzi pe cinste si ce o sa faceti voi acum? O s-o aparati pe micuta voastra catelusa care nu este in stare nici macar sa latre pentru binele ei?
J:- Noona, nu inrautati situatia!
K:- Noi nu facem decat sa ex…
Y:- INCETATI! Jo Ah unnie are dreptate! Nu va bagati! Nu este deloc treaba voastra!
J:-Anio! Este treaba noastra, mai ales dupa ce s-a intamplat. Noona, nu astea sunt schitele care trebuia sa le primesti astazi!
Jo Ah se uita indiferenta la el.
JA:- Nu mai spune! Atunci care sunt?
K:- Din pacate s-a intamplat un mic accident si schitele au fost practic distruse.
Y:- Key!
JA:- Aha… si?
J:- Cum adica “si?” ? Nu ai auzit? A fost un acc…
JA:- Si a cui a fost vina?
J- A m..
Y:- Eu am fost!
Jonghyun se uita mirat la mine.
JA:- Ahhaa… caz inchis! Vina ei, ea suporta consecintele! Voi de ce naiba va-ti bagat?
K:- A fost…
JA:- Am auzit foarte bine! Si nu-mi pasa chiar deloc ce s-a intamplat cu ele! Daca cumva ai de gand sa-mi spui ca a varsat suc pe ele, lasati-o balta, mi s-a servit de mii de ori scuza asta penibila.
T:- Dar chiar…
JA:- Din nou, nu-mi pasa daca asa a fost sau nu! Treaba ei era sa mi le aduca azi!
O:- Dar..
JA:- Nici un “dar” si am incheiat! Ca la scoala, trebuia sa-mi aduca “tema”, o aduce, primeste nota maxima, nu o aduce, suporta consecintele!
Jo Ah se intoarse cu spatele la noi, gata sa plece.
M:- Si daca ti-am spune despre “Lake Club”?
Jo Ah se opri brusc, observam cum corpul ii se incordase, se intoarse incet cu fata spre Minho.
JA:- De unde stii tu despre asta?
M:- Am sursele mele, acum, sper ca nu iti doresti ca, compania sa afle despre activitatile tale nocturne!
“Activitati nocturne? … De asta bea atat de multa cafea ziua?”
JA:- Haha… buna incercare. Lee oppa stie deja despre asta si …
K:- Dar stie si ce fel de club este?
Jo Ah nu spuse nimic, tacerea ei fiind un raspuns care era tare si clar.
JA:- De unde stiti toate astea?
J:- Nu conteaza de unde, important este daca va afla Lee hyung sau nu.
JA:- Nu ati face asta…
M:- Ba da! O vom face, plus ca ii vom spune absolut totul despre tine si felul cum te comporti nu numai cu YunHee, ci cu toti angajatii de aici.
O:- Defapt, el stie deja felul tau de a te comporta, tot ce mai lipseste este sa spunem cateceva despre cealalta treaba a ta si poti sa iti iei zborul ca un chiken!
K:- Chiken nu poate zbura.
O:- Nu conteaza!
Jo Ah se incorda, nevenindu-i sa creada urechilor.
JA:- Ce inseamna ea pentru voi? De ce faceti toate astea?
“Asta ma inrebam si eu.”
K:- Viitoarea noastra stilista!
O:- Actuala noastra prietena!
M:- Si fotografa!
J:- Si cea care ne face cinste cu pranzul!
T:- Si sora mea mai mica!
Nu m-am putut abtine, am izbucnit in ras cand i-am auzit.
M:- Jo Ah noona, mai da-i o sansa. Daca faci asta, vom uita tot ce s-a intamplat si ce stim!
K:- Si iti garantez ca nu o sa-ti para rau, am vazut de ce este in stare, iar eu unul as purta cu cea mai mare placere creatiile ei!
Jo Ah ii privi in ochi pe toti. Era incoltita, daca refuza, asta insemna ca Minho sa-i spuna totul lui Lee oppa, iar ea risca sa-si piarda slujba. Ceea ce era total nepotrivit mai ales acum cand vrea sa mearga in America pentru studii suplimentare.
Se aseza pe scaun si se rezema epuizata de sparat.
JA:- Fie!
Raspunse pe un ton aspru.
JA:- Iti dau o singura zi la dispozitie! Daca maine vine cu nimic, poate sa-si i-a “La revedere” de a deveni stilist. Ati inteles?
SHINee/Y:- DA!

New Star Mesaje : 64 Data de inscriere : 2011-09-23

Suuuuper!

Kamsahamnida!Onew a fost asa de dragut cand a spus "si poti sa iti iei zborul ca un chiken"! saranghae

Mmmmm...am pofta de chiken!!Abia astept sa vad ce se mai intampla.

s.h.i.n. double e, S

» your life with one of SHINee member